Era seara , mai exact intr-o joi, ora 20:02 , vântul batea cu putere dinspre sud . Emma statea pe banca din parc sub lumina felinarului , intr-un hanorac negru . Astepta , astepta acea schimbare la care inca spera . Isi dorea ca seara ei sa fie schimbata de el . Minutele se scurgeau incet , iar parca orice secunda in plus care trecea , parca era un an . Ofta adanc , cu capul lasat in jos , iar o lacrima , stralucitoare ca un diamant , i se rostogolise pe obraz . " Nu isi da seama ce pierde " isi tot repeta in minte , încercând sa se împace cu idea ca el nu o merita . Si totusi , dupa cat de multe a facut , ea tot mai tinea la el . Privea in gol , iar lacrimile i se adunasera in ochi . Cateva secunde ii mai trebuiau, iar aceasta ar fi inceput sa planga , dar deodata cineva isi facu simtita prezenta in apropierea ei , ceea ce pe ea o facu sa isi stearga lacrimile intr-o fractiune de secunda , iar un zambet inocent ii aparu pe fata. O umbra neagra se apropia de Emma din ce in ce mai tare , ceea ce pe ea o infricosa din ce in ce mai mult , deorece realiza ca nu e el . Se ridica incet de pe banca si incerca sa o ia la goana in directia opusa , dar era prea tarziu. O prinse de mana , si o zdruncina tare , aceasta se smunci din stransoarea lui , dar degeaba . Era mult prea puternic . Mai incerca inca o data mult mai puternic, insa de data aceasta reusi , pentru cateva secunde . Acesta o trase de picior , Emma cazand la pamant . O secunda , atat i-a trebuit iar el ii lipi un dos de palma peste fata , o lua pe sus si o târâ pana la masina . Deschise usa din spate , o tranti inauntru , si porni la drum .
Viata se poate schimba cat ai clipi din ochi
