The Revenge

Capitolul 1

    Parintii mei fac parte din organizatia "WerWolf", mama nu a vrut sa ma implice niciodata in ceea ce facea ea, deoarece era foarte periculos. Ianis, seful organizatiei i-a trimis pe parinti mei intr-o misiune, acestia initial au vrut sa o refuze pentru ca vroiau sa se retraga din organizatie dar daca faceau asta organizatia ma recruta pe mine, pentru a ma face o masinarie de ucis. 

Mama mereu a vrut ca eu sa am o viata normala asa ca nu a putut permite asta.Dupa aceea misiune totul s-a schimbat, am inceput sa ne mutam o data la 5 luni si eu nu intelegeam de ce. Pana intr-o zi, cand un barbat inalt bine facut cu barba a intrat in casa noastra si mi-au omorat parinti.

   Si acum imi aduc aminte cand s-a intamplat tragedia, de parca ar fi fost ieri. Eram in sufragerie ma jucam cu tata cand  dintr-o data se aude o bataie in usa foarte puternica, de parca cineva ar vrea sa sparga usa, parinti mei erau siguri ca era nemernicul de Kaius, dupa atatea incercari de a ne ascunde tot ne-a gasit. Mama m-a luat de mana de parca se apropia sfarsitul lumi si intr-o fractiune de secunda realizez ca sunt in dulapul ei, funny nu? Dar imediat dupa asta am auzit doua impuscaturi si pe mama tipand ca din gura de sarpe la Kaius spunandui (acesta este momentul in care noi murim, dart tu,tu vei avea cea mai crunta moarte), dupa aceste cuvinte nu s-a mai auzit nimic,absolut nimic,se facu o liniste de mormant.Ies din acel dulapior, cobor scarile si acolo unde cu cateva minute in urma ma jucam cu tata parinti mei erau intinsi pe jos iar tot covorul era imbibat de sange.. incep sa tip ca din gura de sarpe. Dupa acel tipat foarte puternic, toata casa mea a fost plina ochi de oamenii organizatiei. Nu-mi mai aduc bine aminte tot ce s-a intamplat dupa, dar ce stiu , chiar si acum este promisiunea pe care am facut-o in aceea zi. De a ma razbuna pe Kaius si familia sa in cel mai dureros mod posibil.

Mama i-a lasat o scrisoare impreuna cu bagajul meu lui Ianis,  prietenul cel mai bun al parintilor mei si tot odata seful organizatiei. Acesta era un om foarte dur si nu oricine ii putea face fata. M-a crescut o luptatoare, de la varsta de 2 ani, primul lucru pe care l-am invatat nu a fost sa spun (mama) ca orice alt copil, plus ca nu mai aveam cui, ci sa folosesc o arma pentru a ma apara singura. (Cel ce se teme de moarte nu traieste), asta imi repeta Ianis in fiecare zi din viata mea.

Timpul a trecut iar acum am 18 ani, sunt cea mai buna din organizatie si am un gol in suflet pe care il va putea umple doar moartea acelui nenorocit si a tot ce iubeste.

De 13 ani ii urmaresc fiecare miscare, bineinteles fara sa stie organizatia, daca ar afla m-ar omora,deoarece pentru ei acest caz s-a inchis acum multi ani, dar pentru mine acesta este abia inceputul deoarece acum stiu unde este. Si unde este el trebuie sa fiu si eu..