The Revenge

Capitolul 12

Ma intorc acasa, imi fac un dus si ma asez langa Amalia. Ziua urmatoare Dexter o gaseste pe maicasa plina de sange si o cheama rapid pe Amalia. Odata cu ea ma duc si eu si incerc din rasputeri sa-i conving sa nu anunte politia.

- Nu vreau sa patiti si voi ceva rau. Stiti prea bine ce s-a intamplat cand am venit prima oara aici. Vreti sa se intample iar, poate mai rau?

- Ce? spun amandoi in cor.

- Stiu prea bine cum sunt acesti oameni si sincer, nu merita sa va puneti viata in pericol, oricum mama voastra n-o sa se mai intoarca si nu cred ca ar vrea sa fiti in pericol. Credeti-ma, cel mai bine ar fi sa o ingropam noi si sa ne prefacem ca parintii vostri sunt plecati din oras. Alta solutie nu avem.

- Ai inebunit? Cum sa facem asa ceva, daca va afla cineva? spune Dexter.

- Nu o sa afle nimeni, credeti-ma. O sa va ajut cum pot eu mai bine ca sa fiti in siguranta. Promit!

Dupa cateva ore de munca in a-i convinge sa faca cum spun eu, in sfarsit am reusit. Spre seara eu si cu Dexter plecam sa o ingropam pe "madam" , iar pe Amalia am lasat-o sa faca curat in camera. Sper doar sa nu faca vre-o prostie

*din perspectiva Amaliei*

Doamne, mai intai l-am impuscat pe tata, iar acum ma uit cum mama zace intr-o balta de sange. Sunt convinsa ca s-a sinucis din cauza mea, nu a suportat gandul ca a nascut o criminala. Cu toate astea, nu regret ca l-am ucis, era un nenorocit si trebuia sa moara, dar mama... saraca, ea nu avea nici-o vina, era un inger pe pamant. Intotdeauna m-a invatat sa lupt pentru adevar si sa nu cad prada minciuni iar acum... m-a parasite. Sper sa aibe dreptate Samantha si sa n-o gaseasca nimeni, nu vreau sa fiu invinovatita de moarte ei de catre singura persoana care mi-a mai ramas, Dexter.

*din perspectiva lui Dexter*

Nu pot sa cred ca am lasat-o singura si am plecat. Si cat m-a rugat sa stau acasa, iar acum... este moarta. Este numai vina mea, trebuia sa o ascult si sa raman acasa, sa o protejez. Dupa ce ca tata a parasit-o si s-a dus la alta, cel mai probabil, am parasit-o si eu in cele mai grele momente in loc sa-I fiu alaturi, sa o apar. Sper ca Samantha sa stie ce face si sa nu afle politia despre moartea mamei, nu vreau sa o pierd si pe Amalia la fel cum am pierdut-o pe mama.  Numai ea stie ce a indurat pana sa fie ucisa.

- Unde iti e gandul? Ia lopata si sapa o groapa acolo langa copacul acela mare fara frunze, nimeni nu se va duce acolo, intre timp eu o dau jos din porbagaj.

- Nu-mi vine sa cred ca fac asta..

- Dexter, uita-te la mine. Asta este cea mai buna solutie ca voi sa fiti in siguranta, intelege. Nu trebuie sa te joci cu astfel de oameni, crede-ma.

- Da, bine. Am inteles. Asta e singura solutie ca Amalia sa fie in siguranta.

 - Nu doar ea ci si tu. Hai sa ne grabim , sa n-o lasam prea mult timp pe Amalia singura. 

Ma uitam la Dexter cum ii sapa groapa propriei mame  si imi iamaginam cum Amalia sterge balta de sange ce corpul mamei sale a lasat-o in urma si cel mai probabil se invinovatea pentru moarte ei, la fel cum am facut si eu acum multi ani.

************************************

Hello people! . Am mai postat inca un capitol si voi incerca sa postez mai des, iar daca va place nu uitati sa-mi aratati asta printr-un vot, astfel ma incurajati foarte, foarte mult. 

Va multumesc din suflet ca mi-ati citit pana acum carte si sper sa ma sustineti in continuare.

Va pup!

P.S : scuzati posibilele greseli gramaticale.