Mostenitorul Vrajitorului
Prolog
- Necropolis, 16 ani in urma -
Orasul Necropolis se afla in partea intunecata a tinutului Velder. Argonath, vrajitorul bun al tinutului, se ducea impreuna cu ucenicul sau, Dravir, sa-l infrunte pe Marele Lord Al Intunericului, Drakath, intr-o ultima batalie care decidea soarta intregii lumi.
- In cazul in care nu reusim sa-l nimicim pe Drakath si in cazul in care eu mor vreau sa faci un ultim lucru pentru mine, zise Argonath intinzandu-i lui Dravir un obiect ce parea a fi un fel de piatra pretioasa. Dupa ce mor sufletul meu va hoinari aceste meleaguri pana cand va gasi pe cineva care sa-mi mosteaneasca puterile, acest cristal te va ajuta sa-l gasesti pe mostenitor. Ai grija ca el sa fie in siguranta, in cazul in care eu mor el este singura speranta pe care o mai are omenirea, gaseste-l si pregateste-l de batalia finala pe care o va avea cu Drakath.
- Bine domnule, am inteles, zise Dravir cu lacrimi in ochi. Nu o sa va dezamagesc.
- Am incredere in tine baiete, vei fi un vrajitor bun.
Cei doi isi reluara apoi drumul catre castelul lui Drakath. Dupa cateva mile castelul incepuse sa prinda forma. Poarta castelului era deschisa, nu o pazea nimeni, Argonath isi scosese toiagul simtind parca pericolul care ii pandea. Intrara impreuna pe poarta castelului si urcara in sala tronului.
Inainte ca Drakath sa puna mana pe oras, Necropolis fusese orasul in care se afla resedinta regelui tinutului Velder. Drakath il omorase pe rege si preluase orasul cufundand tinutul in intuneric. Argonath spera sa termine cat mai repede cu Drakath si sa-i scape pe oameni de tirania lui.
In momentul in care intrara in sala tronului, Argonath isi pierdu orice urma de speranta, Drakath statea chiar acolo in fata lor pe jiltul de aur. In incapere atmosfera era sinistra. Dravir incerca sa se miste dar corpul nu-l mai asculta. Argonath era sigur ca Drakath folosise un fel de vraje foarte puternica pentru a-i putea tine in loc, total neajutorati. Drakath se apropia acum de ei.
- Argonath... vechiul meu dusman, astept de mult timp acest moment, in sfarsit am ocazia sa te omor.
Drakath isi daduse acum gluga jos, Dravir se uita la el dar nu putea vedea absolut nimic, fata ii era intunecata, se puteau distingea doar ochii deoarece ii sclipeau nerabatori la gandul ca in sfarsit avea ocazia sa il omoare pe Vrajitor. Totul se intamplase extrem de repede, Drakath isi infipsese gheara in pieptul lui Argonath incercand sa-i scoata sufletul, apoi in mai putin de o secunda camera se umpluse cu o lumina puternica,alba.
Dravir era acum la pamant, dupa ce se trezi observa ca nu mai era nimeni in camera, Argonath si Drakath disparusera, totusi era sigur ca Argonath murise, acum sufletul sau era in libertate incercand sa-l gaseasca pe cel care avea sa-i mosteaneasca puterile. Dar totusi ceva din spatele lui il facu sa se intoarca, era Drakath.
- Sunt prea slabit acum ca sa te pot omora, neghiobul tau de magistru si-a folosit ultimele puteri pentru a-si elibera sufletul, intr-o zi sunt sigur ca o se ne reintalnim si atunci nu o sa mai fiu asa ingaduitor.
Drakath se intoarse cu spatele si apoi disparu. Dravir se grabi sa iasa cat mai repede din castel, acum trebuia sa-i indeplineasca dorinta Vrajitorului, trebuia sa-l gaseasca pe mostenitor cu orice pret.
In noaptea in care Argonath murise, intr-un oras din apropierea Necropolis-ului se nascuse un baietel. Un baietel care putea sa schimbe intreaga soarta a lumii daca avea sa fie protejat de fortele raului.
