Jurnalul unei lesbiene

27✒

Dragă jurnalule,

De dimineață mama s-a purtat cu mine ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar eu nu voi putea niciodată să uit cu cât dezgust m-a privit cu o seară în urmă.

Tata a vrut să mă ducă la liceu ca să vorbim. I-am pus mai multe întrebări simple, obișnuite. Ceea ce mă interesa era cum și-a dat seama că e bi.

"Pur și simplu am văzut că mă atrag băieții." A răspuns el simplu.

"Majoritatea oamenilor se sperie când văd că sunt atrași de persoane de același sex. Tu ai fost?"

"De ce, tu ai fost?"

"Da." Am recunoscut.

"Eu n-am fost. Și de unde ai auzit asta?" Am ridicat din umeri. Nu auzisem nicăieri. Am fost speriată și eram curioasă dacă este ceva normal.

"Prima iubire a fost fată sau băiat?" Această întrebare l-a pus pe gânduri. Se uita pierdut la drum, trupul lui fiind cu mine în mașină, dar mintea sa în alt loc. În acel moment mi-a fost teamă că vom face un accident, dar spre fericirea mea a revenit la realitate aproape la fel de repede cum a părăsit-o.

"A fost un băiat și asta e tot ceea ce trebuie să știi."

"Îi mai știi numele?" Am insistat.

"E tot ce trebuie să ști." A mai adăugat înainte să pornească radioul.

Îmi mai doream să îl întreb dacă a întreținut relații sexuale cu vre-un băiat, însă îmi era rușine să îl întreb asta. Aș vrea să pot fi la fel ca tata. El abordează orice fel de subiect fără rușine.