40✒

2K 198 18
                                    

Dragă jurnalule,

A trecut ceva timp, nu-i așa? Îmi pare rău că nu am mai scris timp de 6 ani, Aris nu m-a lăsat. Mi-a spus să trăiesc fiecare clipă cu intensitate ca să îmi pot aminti pentru tot restul vieții și fără ajutorul tău.

Eu și Aris suntem încă împreună. Pot spune că fata asta îmi face fiecare zi din viață mai frumoasă. Am făcut planuri să ne căsătorim și deja am ales un copil pe care să îl adoptăm: un băiețel de 3 anișori pe nume Tony, cu ochi verzi, asemănători cu ai lui Aris, și părul negru, cu o față angelică și tare drăgălaș!

Nu mă pot opri din zâmbit când mă gândesc că am început jurnalul cu o dorință, iar acum îl termin cu un vis împlinit.

Îți mulțumesc că mi-ai păstrat, și încă îmi pătrezi, cele mai importante amintiri, jurnalule!

_____________________

Iată că am ajuns și la final. Vă mulțumesc pentru toate voturile și comentariile! Vă mulțumesc că ați citit această carte! Vă iubesc, măi! ♡

Jurnalul unei lesbieneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum