Vorbind cu fila carti

Surpriza

Ma trezesc dimineață în aceleași brațe calde ale lui Johan, care dormea încă dus. Mă ridic incet și cobor scările în bucătărie unde îl văd pe Kevin în boxeri:
-Aaaa, acoperate!
-O Doamne, prințesa, iarta-ma doar ca Ali a spus..
-Şt, ia pătură de pe canapea și du-te sus. zic eu râzând umpic de el
-Îmi cer scuze. Și se preschimba într-un fel de lup mai mare, fugind în camera lui Ali.
Pentru câte mi s-au întâmplat sa văd un lup în casa e banal, îmi zic luând sticla cu lapte din frigider.
-Uite, Emma îti pot explica, eu..
-Taci, mi-a explicat Johan. zic eu venind spre ea și imbratisand-o extrem de strâns.
-Știam ca va fii bine, apropo azi noi mergem la hotelul acela din centru, vii?
-Nu și voi, mersi dar nu, eu rămân aici, fac curat după voi. uitându-ma în jur la camera plina de pahare și pizza.
-Am...Mersi, hai Kevin sa mergem.
-Pa Ali, sa te distrezi și țineți câinele în lesa.
-Pa. Îmi răspunde ea râzând uitandu-se la Kevin care se înroși.
Închid ușa și fug sus în camera mea, dar Johan nu mai era. Mă saturasem sa tot dispară așa, așa ca intru sub dus și încep sa cant. După jumatate de ora ies din baie și mă schim cu un prover larg și niște pantaloni scurți ce nu se mai vedeau de puloverul larg cu panda pe el. Deschid ușa și coborând văd sufrageria și bucătăria curățate.
-Îți place, prințesa mea?
-Johan, da, multumesc, nu știi cât mai ajutat, nu-mi mai spune așa și unde ai plecat?
-Vrei sa știi, vino după mine!
Și îl urmez cu ochii închiși pana ajung în propria gradina și văd cum zăpada dispăruse
-Cum ai făcut? zic eu uimita
-Pai am prieteni vrăjitori. Apoi mă ia de mana și mă duce într-un fel de cabanuta, pe care eu nu o aveam în gradina.
-Ce frumos e aici! spun eu uitându-ma la canapeaua și la desenele de pe pereți.
-Sunt toate pentru tine, cei din regat le-au făcut.
-Sunt minunate, dar tu, tu ce mi-ai desenat?
-Aici, uite! și îmi îndrept privirea către canapeaua micuța ce avea doua perne pictate cu chipul meu și cu cel al părinților. Mă duc înspre cea pictata cu chipul părinților mei naturali și observând asemănările mă blochez și îl intreb:
-Ei sunt??..
-Ei sunt.
Arunc perna pe canapea și îl strâng pe Johan în brațe.
-De ce faci toate astea pentru mine după relele pe care ți le-am făcut eu?
-Tu nu mi-ai făcut nimic și ti-am mai zis te iubesc.
Mă uit mirata la el și îl trântesc pe canapea, i-au perna cu părinții mei în brațe și mă fac ghem lângă el. Apoi acesta se trântește tragandu-ma după el și împingându-ma intre spătarul canapelei și el. Eram înghesuiți și eu nu mă puteam mișcă sau duce undeva, atunci el îmi ia perna din mana și mi-o pune la cap.
-Stai comod?
-Sa zicem ca nu, îmi sufli în fata! zic eu razand
-O doamne dar cu tine nu se poate chiar ești capricioasa precum o prințesa.
-Eu, ba nu!