Ghost [ Niall Horan fanfic. ]

3. Lots of laugh

Niall's story :

Până la sfârşitul săptămânii , Gracie nu şi-a mai făcut apariţia prin zonă . Nu mă simt îngijorat , sub nicio formă , dar sunt cam singur . Harry nu s-a mai gândit nici el să mă întrebe de sănătate , iar vecinii nu sunt prea sociabili .

Neştiind ce aş putea face , am hotărât să fac o plimbare . Îmi încalţ tenişii şi trag geaca pe mine părăsind casa .

Apropiindu-mă de parc , zgomotul produs de maşini se pierde în urma mea în timp ce eu îmi îndrept umerii . Inspir adânc , lăsând aerul rece să-mi umple plămânii . Este o seara bizară în care se pot întampla tot felul de lucruri bizare .

Pământul este moale şi nu se aude niciun sunet ; paşii mei abia dacă scot un fâşâit slab printre firele de iarbă . Când ridic picioarele , iarba ţâşneşte în sus şi toate urmele lăsate de tălpile mele dispar ...

Simt cum încet-încet oboseala îşi face loc în corpul meu aşa că mă aşez pe o bancă , lângă lac , privind Luna tristă acoperită pe alocuri de nori ,cum se reflectă în apă .

Vântul îşi face şi el apariţia , răvăşindu-mi părul blond aranjat într-o creastă , făcându-l să îmi acopere fruntea .

Stropi de ploaie îmi lovesc geaca , în timp ce mă îndrept spre casă . Ajus pe verandă , în faţa uşii , îmi scot cheile din buzunar când aud pe cineva vorbind :

- Credeam că nu mai ajungi ! am văzut-o pe Gracie ridicându-se de pe scaunul aşezat în dreapta verandei , apropiindu-se de mine . Te aştept de 20 de minute şi deja e frig . Uite , a început şi ploaia , unde ai fost ?

Cuvintele ei mă fac să mă holbez la ea fără să mai spun ceva . E la fel ca şi mama când eram mic , dacă plecam undeva fără să îi spun mă certa. Se pare că a fost foarte îngrijorată pentru mine , dar mă bucur că măcar există cineva care să facă şi asta .

- Nu ai mai dat niciun semn de viaţă . Mă plictiseam aşa că am mers să mă plimb prin parc , am spus zâmbindu-i , în speranţa că pe faţa aceea serioasă va apărea , deasemenea , un mic zâmbet . Haide înăuntru , îi spun împingând uşa şi făcându-i loc să intre .

Îmi dau geaca şi tenişii uzi jos şi plec spre bucătărie să fac un ceai , revenind după câteva minute cu 2 căni în mână .

- Ai grijă , e fierbinte , i-am spus în timp ce îi înmânam cana .

Ea îmi răspunde scuturând puţin din cap în semn de aprobare . Mă ridic de pe canapea îndreptăndu-mă spre dulapul din hol pentru a lua o pătură . Când o desfac , un miros puternic de muşeţel şi lavandă îmi umple nările . Aşez pătura pe spatele lui Gracie , pentru a o încălzi şi mă aşezez lângă ea luându-mi cana de ceai de pe măsuţă .

- Nu am mai auzit nimic de tine în ultimele zile , îi spun cu o mică urmă de tristeţe în voce , sunt cam singur şi speram că voi putea petrece timpul cu tine , având în vedere că Harry a uitat de mine .

- Am avut puţină treabă . Mama şi tata au plecat pentru 6 luni în New York , iar eu i-am ajutat cu bagajele şi ... restul chestiilor .

- Care restul chestiilor ? îi spun cu o faţă serioasă , abţinându-mă să nu râd , dar totuşi citindu-se ironia din glasul meu .

Gracie se uită la mine , ridicându-şi puţin colţurile gurii . Nu a mai durat mult până când am îzbucnit amândoi într-un râs isteric şi incontrolabil .

- Dar totuşi , de ce râdem ? mă întreabă ea după ce s-a mai calmat .

Ceea ce tocmai a spus m-a făcut din nou să râd , dar de data aceasta m-am ales şi cu o durere de burtă şi ceai pe bluză , dar nu acesta este lucrul care m-a făcut să mă opresc , ci domnişoara de lângă mine care tocmai ce mi-a dat o palmă peste faţă .

- Niall , revino-ţi ! îmi spune zâmbind .

- Ok , gata , mi-am revenit .

- Foarte bine ! Ce te-a apucat ?

- Nu am nimic , doar că nu am mai râs de mult timp atât de bine .

Gracie's story :

- Bun , deci se pare că ar trebui să trec mai des pe la tine dacă te fac să râzi atât de bine .

- Normal . Eşti mereu bine-venită . Mi casa es su casa , spune Niall începând din nou să râdă , dar de data aceasta nu la fel de tare .

- Ai mare dreptate , spun în şoaptă , zâmbetul pierindu-mi de pe buze in secunda următoare .

- Ai spus ceva ?

- Am spus doar că ar trebui să îţi schimbi bluza , o să devină lipicioasă .

- Că bine zici , spune Niall uitându-se la pata făcută de ceaiul vărsat .

Îşi dă jos bluza albă lăsând la vedere abdomenul bine lucrat , în timp ce reacţia mea este una de aşteptat , mă holbez la pătrăţelele şi muşchii săi , cât timp el îşi analizează pata de ceai .

- Crezi că o să iasă la spălat ? mă întreabă el puţin îngrijorat , frecându-şi ceafa .

- Cu siguranţă o să iasă , îi spun luând bucata de material în mână , analizând-o .

Niall a mers sus să îşi ia ceva pe el , iar eu , rămasă singură mă uit la pozele aşezate pe biblioteca din colţul sufrageriei . Ceea ce îmi atrage atenţia este o poză cu el de când era mic . În dreapta lui se află un bărbat , şi ţin în mâini un peşte , cel mai probabil unul pe care l-au prins împreună . Uitându-mă la bărbatul din fotografie văd ceva ce îmi pare foarte cunoscut ; şapca lui , dar pe lângă asta mai e şi privirea sa , acei ochi verzi , pătrunzători .

Până să îmi aduc aminte de unde le recunosc , o mână caldă se aşează pe umărul meu , lucru care mă face să uit la ce mă gândeam adineauri . Întorcându-mă îl văd pe Niall zâmbind . Probabil am fost atât de concentrată pe acea poză încât nu l-am auzit venind .

- Hei , te-am speriat ?

- Ăm , nu , scuze , eu cred că ar trebui să merg acasă , s-a făcut târziu .

- În regulă , îmi iau cheile şi te duc cu maşina , zice el meragând spre cuierul pe care sunt aşezate mai multe seturi de chei .

- Ăă ... aş prefera să merg pe jos . Mă simt puţin cam rău şi am nevoie de o gură de aer .

- E a doua oară când mă refuzi , data viitoare nu mai scapi ! îmi zice Niall punând cheile de la maşină înapoi în cui .

- Ei bine , ne vedem mâine , sper că te voi găsi acasă când ajung , nu la plimbare prin parc , îi spun tachinându-l .

- Voi fi acasă , îmi spune şi mă îmbrăţişează pe neaşteptate . Şi eu sper că te ţii de cuvânt şi vei veni pe aici .

- Prima chestie pe lista cu lucruri de făcut mâine , îi spun ieşind din casă .

Trecând colţul mă aşez pe prima bancă , care îmi iese în cale .

Haide , Gracie ! Trebuie să îţi aduci aminte . De ce îţi părea şapca aia atât de cunoscută?! Şi ochii ăia ... unde i-ai mai văzut ? Aminteşte-ţi !

Heii ! Aţi văzut şi voi concursul organizat de Utv ? Mi se pare total aiurea că doar persoanele peste 18 ani au voie , adică dacă e invitaţie dublă te poate însoţi un părinte ... nu ?