Ghost [ Niall Horan fanfic. ]

2. Neighbour

Simt cum razele soarelui îmi mângâie faţa încălzind-o uşor , dandu-mi seama că este timpul să mă trezesc . Îmi ridic corpul amorţit din pat , îmi iau şlapii în picioare şi mă îndrept spre bucătărie să îmi fac o cafea . 

Se pare că afară vremea e destul de frumoasă aşa că aş putea să îmi savurez cafeaua pe leagănul de pe verandă . Îmi iau o bluză peste tricoul alb care îmi lasă muşchii la vedere , şi deschid uşor uşa . Aerul rece de toamnă mă loveşte imdiat cum ies , dar mă obişnuiesc , frigul nemaifiind o problemă . 

Îndreptându-mi capul spre leagăn văd ceva cam neobişnuit . O fată ... nu o cunosc , probabil o fi vreo vecină , aşa că mă gândesc să o întreb ce face aici . Mă apropii încet de ea şi mă aşez pe leagăn , dar nu mă bagă în seamă , continuă să se uite în gol ..

- Bună ! Scuze , dar ştii că aceasta este o proprietate privată , nu ? i-am spus cu un zâmbet inocent pe faţă încercând să nu o sperii prea tare , chiar dacă nu se uita la mine . Bună ! Eşti aici ? i-am fluturat puţin mâna prin faţa ochilor ca să îşi dea seama că încă se află pe Pământ .

Şi-a întors privirea spre mine uitându-se speriată . 

- Bună , în sfârşit te uiţi şi tu la mine , un chicot mi-a scăpat cand mi-am terminat propoziţia .

Gracie's story :

Băiatul , pe care aflasem că îl cheamă Niall , s-a aşezat lângă mine . Când mi-am dat seama că îmi vorbeşte am răms pe loc , neştiind ce reacţie ar trebui să am . Să fiu fericită , să fiu speriată , să fug ... ? Este prima persoană care îmi vorbeşte şi care mă vede , în ultimele 8 luni .

Întorcându-mi privirea spre el singurul lucru pe care am putut să îl fac a fost să mă uit în ochii săi albaştri precum oceanul , pierzându-mă în ei , dar vocea sa m-a readus cu picioarele pe Pământ , dacă se poate spune aşa :

- De ce nu îmi vorbeşti , eşti mută sau ceva ? 

Ce să fac , ce să-i spun ?

- Tu ... mă poţi vedea ?

Un zâmbet larg s-a afişat pe faţa lui descoperindu-i dantura perfectă apoi a început să râdă .

- Normal că te văd , de ce nu te-aş vedea ? m-a întrebat chicotind .

De unde naiba-ţi veni şi întrebarea asta , Gracie ? Doar nu vrei să te dai de gol că eşti moartă !

- Ăăă ...

- Nu mai contează . Eu sunt Niall , şi tu eşti ...

- Gracie , i-am spus pierzându-mă din nou în ochii săi .

- Îmi pare bine ! Eu sunt nou în cartier şi nu prea cunosc vecinii . Locuieşti prin zonă ?

Haide , Gracie , nu sta ca o proastă , spune ceva !

- Nu , locuiesc pe strada Oak , la vreo 5 minute de aici .

- Şi ce cauţi aici ? Pe veranda mea , mă refer . Mi-a zâmbit din nou jucăuş , jur că dacă mai face asta încă o dată îi pun leucoplast pe gură , altfel o să leşin .

- Ăăă , o prietenă de-a mamei a locuit aici şi a ... murit , acum ceva timp . Îmi petrec timpul pe-aici de când eram de-o şchioapă . N-am mai fost în locul ăsta de cand a murit şi îmi era dor de el ... Dar dacă te deranjează pot să plec , nu mă supăr ...

- Nu , e ok . Poţi rămâne .

Discuţia noastră a continuat mult şi bine încă , câteva ore . Fără să ne dăm seama se făcuse deja ora 1 , dar eu nu mă grăbeam , am tot timpul din lume ... la propriu . 

A fost atât de plăcut să vorbesc cu el încât , mă simţeam din nou vie . Chiar uitasem acest sentiment .

Vântul îşi croia drum printre crengile copacului din faţa verandei făcând până şi ultima frunză rămasă să cadă , ameninţându-ne că ploaia se apropie .

- Păi , se pare că vine ploaia , eu ar trebui să plec . I-am zâmbit în timp ce mă ridicam încet . 

Afară era atât de frig , încât parcă şi mie mi se făcu pielea de găină . Am dat să cobor cele 3 trepte de pe verandă dar înainte să calc pe prima treaptă am simţit cum Niall m-a prins de mână .

- Stai ! Promite-mi că o să mai treci pe aici ..

Oh nu , din nou acel zâmbet ..

- Sigur , îţi promit .

- Bine , acum du-te , cred că îţi este frig , eşti foarte rece . De fap .. aşteaptă o secundă .S-a întors dintr-o dată dând buzna în casă . A ieşit ţinând nişte chei în mână.

- Haide , te duc cu maşina . Nu vreau să răceşti .

Of , Doamne . Poate fi mai drăguţ de atât ?

- Nu-ţi fă griji , ţi-am spus că stau aproape . Mă descurc , dar mulţumesc oricum .

A făcut-o din nou , mi-a zâmbit . Nu am mai rezistat , m-am ridicat pe vârfuri şi i-am lăsat un sărut scurt pe obraz . I-am făcut cu mâna şi am fugit repede trecând colţul . M-am aşezat pe o bancă în mijlocul străzii pustii afundându-mi faţa în palme ...

 Ce naiba ai făcut , Gracie ? Tocmai te-ai împrietenit cu o persoană vie . De ce , de ce ai face aşa ceva ?! Ce se va întâmpla dacă află că eşti o fantomă ? Ce va crede lumea când îl va vedea vorbind singur ? Prea multe întrebări şi niciun răspuns ...  singurul mod în care vei putea să afli va fi să continui cu asta , să pretinzi că eşti vie , la fel ca el , la fel ca toţi ceilalţi .