Planuri

XXV

Mai am un pic si reusesc sa fug cu Erika in Miami, doar un pic pana ajung la elicopter si viata imi va fi mult mai frumoasa cu ea langa mine. Poate ca sunt eu un derbedeu, un mare smecher si afemeiat, dar mi-am trait destul burlacia, vreau sa imi intemeiez o familie si o vreau doar pe ea, am incercat ani de-a randul sa o uit si sa imi fac viata alaturi de alta femeie, dar nu am reusit, niciuna nu-i ca ea, ea are acel ceva special ce ma face sa nu o uit, iar cand am aflat ca a fost insarcinata cu copilul meu ma facut si mai tare sa o vreau.

Ajungem langa elicopter, un tanar ne face semn ca putem urca in el, pilotul era deja acolo, urcam iar elicopterul incepe sa se ridice de la sol si...gata, am plecat, uraaa!!! Am scapat inca o data!!!

- Iubito te simti bine?

- Nu, ma doare rau capul, am o stare ciudata, nu inteleg de ce nu reusesc sa imi amintesc cine sunt, sigur imi esti sot?

- Da iubito, altfel cum de eram impreuna in camera, cum de stiu ca tu ai acea alunita in forma de inima pe spate, iubito, te iubesc, nu iti fie teama, sunt sotul tau, o minte acesta cu nerusinare.

- Si totusi de ce ma incearca un sentiment ciudat de aversitate fata de tine? De ce nu simt ca te-as iubi?

- Hei, nu iti face griji, ti-am promis, mergem in Miami la un doctor bun si remediem situatia, ok?

- Ok, spune ea nesigura.

Nu merge mult elicoterul si aterizeaza, iar Erik se agita, nu intelege cum de sa oprit elicopterul, mai aveau ceva de mers, doar ce isi luasera zborul de nici 15 minute.

- Hei tu, de ce opresti aici, trebuia sa ne duci la Miami tipa el la pilot, dar pilotul isi fereste privirea si ii spune ca are o mica defectiune la aparat si trebuie sa se dea jos sa o remedieze iar in scurt timp vor pleca, lui Erik nu ii convine ceea ce aude dar se conformeaza, pilotul se da jos iar in nici 2 minute usile elicopterului se deschid de o parte si de alta, o mana o trage pe Erika afara, iar alta pe Erik.

- Hei, ce se intampla aici tipa el, neintelegand nimic, trezindu-se brusc dat jos din elicopter fara ca sa vada pe cineva, dar ramane socat cand se vede incercuit de politie, iar dincolo de acestia se afla Darius imbracat in pilot si ea, Erika ce nu intelegea deloc ce i se intampla.

- Sper sa te inveti minte ca alta data sa nu mai iei ceva ce nu iti apartine spune nervos Darius.

- Trebuie sa recunosc, azi ai castigat, ai fost mai destept ca mine, dar nu se termina aici, spune nervos Erik in timp ce este incatusat de catre politie.

- Ce se intampla aici, eu nu inteleg nimic se plange Erika in bratele lui Darius apoi lesina.

Darius incearca disperat sa o trezeasca, intre timp apar paramedici pe acoperisul cladirii unde aterizasera, o pun pe o targa, ii fac minimul de control si decid sa o transporte in spital.

- Spuneti-mi domnule doctor, cum se simte sotia mea, intreaba disperat Darius dupa o ora in care nu mai stiuse nimic de ea fiinca a fost dusa sa i se faca controale.

- Sotia dumneavoastra a suferit o lovitura puternica la cap, si-a pierdut temporar memoria, nu va recunoaste pe niciunul, dar nu e definitiv, cu tratamentul corespunzator, cu odihna si rabdare se va face bine, nu trebuie obosita prea mult cu amintirile, treptat pe fiecare zi ii veti spune cate ceva.

- In rest totul bine?

- Da, nu va faceti griji, nu exista cheaguri sau alte lucruri grave, va fi bine, doar rabdare sa aveti!

- Multumesc domnule doctor, acum o pot vedea?

- Da, sigur!

Sunt de-a dreptul sunt disperat, vreau sa o vad, sa o sarut si sa o strang in brate, orele acelea in care am cautat-o cu disperare mi-au fost de ajuns, sper ca niciodata sa nu mi se mai intample una ca asta, nu as suporta sa o pierd. Intru usor la ea in camera, ea era intinsa in pat, cu o perfuzie la mana, se uita spre fereastra.

- Iubito...

- Tu...tu cine mai esti?

- Iubito, eu sunt adevaratul tau sot, acela te-a rapit de la nunta noastra, am venit sa vad cum te mai simti.

- Sigur esti tu sotul meu?

- Da iubito, eu, sunt Darius MacArthur, sotul tau, suntem proaspat casatoriti.

- Atunci acel Erik cine era?

- Fostul tau iubit, nu a acceptat ca te-a pierdut si a decis sa te rapeasca...

- Imi pare rau Darius, dar nu imi pot aminti nimic si mai am si durerea asta groaznica de cap.

- Stai linistita iubito, sunt aici cu tine, nu voi pleca de langa tine, ai sa vezi, treptat iti vei aminti totul, nu te forta prea tare acum, nu iti face rau singura, ai rabdare.

- E adevarat ca am o alunita pe spate in forma de inima, intreaba ea.

- Da iubito, ai o alunita foarte frumoasa in forma de inima in partea stanga, spune el zambind.

- Ah!!! M-am culcat si cu el?

- Da iubito, ati fost impreuna doi ani de zile, ati fost iubiti, dar nu te mai gandi la asta, nu e important, ce a fost a trecut.

- Bine, dar cand pot pleca acasa, nu vreau sa mai stau aici, te rog!

- Maine dimineata te va externa, noaptea asta o vom petrece aici.

- Cum adica o vom petrece?

- Adica eu voi sta langa tine si nu voi pleca pana nu mergem impreuna acasa.

- Unde suntem aici?

- Suntem intr-un spital din Italia, nu iti amintesti nici locurile?

- Nu imi amintesc absolut nimic, dar fata de cum ma simteam langa Erik desi imi spunea ca suntem sot si sotie, langa tine simt altceva.

- Ce simteai langa el si ce simti langa mine?

- Langa el nu ma simteam bine, ma simteam in pericol, simteam ura desi nu stiam de ce, iar langa tine simt o asa liniste, caldura, fluturi in stomac si ma simt in siguranta.

- Pai se pare ca desi creierul tau a uitat, inima ta nu a facut asta, ea stie, acum ar trebui sa iti asculti inima, spune el zambindu-i iar apoi ii saruta mana.

- Unde locuim?

- Locuim intr-un suberb apartamnet din New York, aici in Italia am venit sa ne relaxam iar apoi ne-am hotarat sa facem tot aici si nunta, maine zburam spre New York daca ne va fi permis de catre doctor.

- Eu am parinti, frati, ceva?

- Esti singura la parinti, ai parinti, sunt intr-un hotel din Almafi, Italia, le-am spus ca esti bine si ca te vor vedea maine, nu i-am lasat sa vina pentru ca veneau degeaba, doctorul nu le-ar fi permis sa intre.

- Acum suntem in Almafi?

- Nu iubito, suntem in Roma, am zburat pana aici pentru ca asa am facut planul cu politia, dar in fine, acum cred ca am vorbit prea multe si nu am voie sa te obosesc prea tare, ce ai zice daca ai incerca sa te odihnesti un pic, intre timp si eu voi face la fel aici pe canapeaua asta de langa tine.

- Bine, incerc, oricum de la calmantele astea deja simt cum ma ia un pic somnul, dar te rog, sa nu pleci, imi e frica.

- Nu ai de ce iubito, nu plec, ai sa vezi, voi fi aici langa tine, tu relaxeaza-te si dormi, apoi el se ridica de pe scaunul de langa pat, o saruta pe buze si se aseaza pe canapeaua de langa geam.

Sper din suflet ca tu iubito sa iti revi repede, parintii tai abia asteapta sa te vada, dar nu mai sunt aici, au zburat spre New York impreuna cu parintii mei imediat ce au aflat ca te-am salvat, pentru a o inmormanta pe batranica mea ce ma salvat de la moarte, pe Lila, adio draga mea Lila, iti voi duce dorul, isi spune el trist in gand.