Planuri

XXXII

- O Doamne, O Doamne, Nety...tipa din baie Erika, iar Nety vine pe fuga la ea.

- Ce sa intamplat draga mea?

- Nety sunt insarcinata...

- Vai Doamne ce bucurie, Darius va fi foarte fericit cand va afla, felicitari!

- Multumesc! Ma imbrac si plec sa ii spun, sunt extra fericita, ma crezi?

- Da, te cred draga mea, spune Nety si ea fericita. Nety fusese angajata cu norma intreaga in casa celor doi tineri, iar Angela si Will isi luasera o alta menajera-bucatareasa.

- Ma schimb si plec imediat, dar te rog, orice ar fi sa nu mai spui la nimeni pana Darius nu afla de la mine, ok?

- Da Erika, stai linistita, nimeni nu va afla de la mine, iar Erika fuge cat o tin picioarele sa se schimbe si sa plece, era fericita, bucuroasa, iar in strafundul sufletului ei spera ca aceasta veste sa ii impace pe amandoi, iar vestea sarcinii sa il aduca acasa langa ea.

Drumul i se pare foarte lung pana la firma, nu mai avea rabdare pana ce ajungea, nu isi mai incapea in piele de fericire, aveau sa devina parinti. Ajunge intr-un final si fuge cat poate spre lift, apoi fuge spre biroul lui dar inima parca ii sta in loc, parca i se arata aceeasi imagine de ieri cand secretara incerca sa o opreasca, si acum ca si ieri secretara incerca sa o opreasca, dar nimic nu o poate retine si intra ca o vijelie si din nou imaginea ce i se arata in fata o face sa fuga mancand pamantul, nu mai vroia nimic, lumea ei se naruise, fericrea zburase pe geam, fugea plangand, auzea strigate in urma ei, dar nu mai vroia sa stie nimic, nu vroia sa fie prinsa din urma, pentru ce si de ce sa mai fie prinsa din urma cand acum era totul atat de clar, fusese inselata cu adevarat, ce rost mai avea totul, ce rost mai avea sa ii mai spuna ceva, ce rost mai avea sa stie ceva sau ce rost mai avea sa spere la o fericire in doi, ce rost? Niciunul, pur si simplu soarta ii arata ca trebuie sa plece de langa el, si mai hotarata ca niciodata se indrepta in viteza catre aeroport, isi rezerva biletul doar dus spre Romania, mai avea doar sa isi faca bagajul si sa plece pentru ca aici nu o mai tinea nimeni si nimic.

Intra in casa cu lacrimi in ochi, se prabusi jos langa usa, cu biletul in mana, oare unde sa scurs toata fericirea ei, cine e femeia aia de nu poate scapa de ea?

- Erika, fetito, ce ai patit, o intreaba socata Nety cand o vede in ghenunchi langa usa plangand.

- Nety te rog, fa-mi bagajul...

- Dar ce sa intamplat? Plecati undeva?

- Nu Nety, eu plec, nu mai am ce cauta aici...

- Dar cum asa, de ce?

- Nety l-am vazut dezbracat alaturi de aia, ma insela, ma inselat Nety, nu i-am putut spune de copil, te rog, jura-mi ca nu ii vei spune vreodata, te rog!

- Dar fetita mea, nu e corect!

- Nici fata de mine nu-i corect Nety, nici fata de mine, isi repeta ea plangand.

- Unde ai de gand sa pleci?

- Undeva unde trebuia sa o fac de foarte mult timp, dar renuntasem fiindca il iubeam prea mult casa il pierd, dar pentru el eu nu am contat, poate si de aia a stat langa mine cat am fost in spital, sa nu se simta vinovat.

- Nu mai spuneti asa, Darius te iubeste, dar nici eu nu imi explic ce se intampla cu el acum, de ce se comporta asa.

- Te rog Nety, nu mai trage de timp, fa-mi bagajul, plec.

In timp ce nety face bagajul, Erika sta cu sufletul la gura ca nu cumva Darius sa apara, spera sa nu o faca, vroia sa plece in liniste, fara scandal si dorinta i se indeplini, Darius nu ajunsese acasa, iar ea a putut sa isi ia la revedere de la Naty si sa ii inmaneze cate o scrisoare pentru toti, pentru parintii ei, ai lui, Sean si Anne, dar lui Darius ii lasase una pe parna lui.