Confesiunile unei adolescente🌻

Despre multe la un loc...

...
E târziu! E mult  prea târziu pentru a mai avea idei, insă simt ca vreau sa scriu. Nu stiu inca despre ce, nici titlul capitolului nu l-am stabilit, insa ma voi hotarî pe parcurs.
Cred ca voi povesti mai multe in ceea ce urmeaza. Ce sa povestesc? Despre ce sa scriu? Din nou despre iubire? Cred ca asta e, cred ca tocmai de asta nu pot sa dorm. Cred ca fix asta e ceea ce ma face sa nu am somn, foame, stare, liniste. Iubirea... Si se spune ca iubirea e cel mai frumos sentiment, iar daca e asa...revin la aceeasi intrebare: De ce doare? Vedeţi? Nimeni nu ne poate raspunde la o asa intrebare. Si de ce? De ce nu poate nimeni? Sau poate ca cei ce incearca sa ne raspunda, vor aplica plihologia inversa sau Dumnezeu mai stie ce metode. Nu, fraţilor! Vă spun eu! Iubirea nu poate fi descrisa. Cand iubesti, iubesti si punct! Cand iubesti pui suflet; cand iubesti si nu esti iubit, suferi, deci, in felul acesta ajungem la De ce doare iubirea?  Si astfel, in aproape miez de noapte, o adolescenta nebuna, incearca sa explice nu stiu cui exact, ce e iubirea. :)))
Imi iese oare? La asta nu m-am gandit.
Nu stiu exact ce fac sau ce incerc sa fac aici, insa iubesc sa fac asta. Ador sa scriu ce imi trece ptin minte, ador sa scriu in limbajul meu colocvial fara a ma complica cu termeni pe care ii gasesc in cartile marilor filosofi. Iubesc sa scriu....si cand iubesti ceea ce faci, iti iese al naiba de bine. Oare se aplica asta si la mine? Sper! Si daca nu, se va aplica pe parcurs. Odata ce am inceput sa merg pe drumul asta, nu ma las. Am ambitie si asta ma ajuta sa fac absolut tot ce imi propun. Iar acum, tin sa va spun, dragii mei, ca mi-am propus sa ajung departe cu scrisul. Voi reusi!
Am incredere in mine!
Am increde in fortele mele!
Am incredere in oamenii mei!
Am incredere in îngerul meu!
Din nou, a nu stiu cata oara in acest mic...nu stiu cum sa il numesc...sar de la o idee la alta. Sar de la iubire la ambitie...dar daca stam sa ne gandim putin, astea doua se potrivesc perfect. Iubirea si ambitia se leaga de minune una cu cealalta. Cand ai ambitie si iubesti, poti muta muntii din loc; cand iubesti si ai ambitie, esti deasupra oricui.
Nu vreau sa para ca ma cred superioara, insa IUBESC si sunt IUBITA(ca substantiv si adjectiv in acelasi timp)...iar in momentul de faţă, sunt cel mai norocos om de pe pamant. De ce?
-Am prieteni minunati,
-Am o familie minunata,
-Am un suflet pe care il iubesc cu tot cu trup, cu ochii lui albastri, cu trecutul lui, cu tot ce ţine de el...
si mai ales, cum am spus si mai sus,
-am un înger păzitor!
Acum, spuneti voi, ce imi mai lipseste? Mai am nevoie de ceva? Nu! Am iubire, am tot! Parerea mea! Lucrurile materiale sunt nimic in comparatie cu iubirea, iar cei ce gandesc ca mine, fac pariu ca vor fi cei cărora le va placea ceea ce fac aici, restul...mă abţin!
"Restul", vă iubesc si pe voi!