Flori de mucigai cresc prin mine ...
se-ntind ca o pânză de păianjen.
Corpul meu e planșa lor...eu sunt Creația ;
în mintea mea plutește aberația.
Printre cuvinte dansez...
ca o iluzie-n deșert.
Zâmbesc!nu mai suport nici să trăiesc
dar nici să mor nu prea gândesc.
Oare al lumii cer îl știm?
Oare mai știm și să iubim?
Oare în gând răsar flori?
Sau ne gândim la dulci visări?
Al nostru ego, vrea de toate
de parcă le-am și merita...
Dar nu gândim că-n lume poate
mai suferă altcineva!
Pe planșa noastră sigur sunt:
și flori, și pomi și mii culori...
Dar ochi avem făr' să vedem,
Inim-avem făr' să iubim.
Iar viața nici că prețuim!
CITEȘTI
Printre Gânduri
RandomNu știu dacă sunt bună sau nu...tot ce știu este că atunci când am sufletul încărcat de fel și fel de sentimente eu scriu...
