Girls can play with boys too

prolog.

Un ghiozdan negru lovește peretele din beton ,de aproape un metru, ce era folosit ca suport pentru scările ce duceau spre clădirea principală.Băiatul brunet, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening negrii și un tricou alb, își pune mâinile pe partea lată a acelui perete și cu o mișcare rapidă iși urcă tot corpul acolo, de parcă era perfect normal ca cineva, oricine, să stea exact în locul acela.

Lângă el mai era un tănăr cu ochii albaștrii și un păr aproape roșcat..Buclele sale lejere îi învadau toată fruntea și deși încerca să iși țină părul tuns pentru a opri acea aglumerație și dezordine , nu reușea.Părul său scurt în părți, tot făcea ce voia el în partea din față.Băiatul ura acest lucru și pentru o perioadă lungă a încercat să îl îndrepte, dar cu timpul s-a obijnuit cu ideea că poate în sinea sa, adevărata sa natură, era să fie o oaie.

"Hei, bud."se aude vocea roșcatului, ce iși mută ochii din telefon spre prietenul său adormit.Căteva mișcări de mână arătau cât de apropiați erau, salutul lor fiind mult mai complicat decât cineva ar fi putut înțelege."Iar nu ai auzit alarma sau Carlie a uitat să te trezească?"

Brunetul dă ușor din cap în încercarea de a-l ține pe umeri.Carlie era sora lui mai mare și de când se știe aceasta a avut mereu grijă de el.Era și el conștient că plecarea ei la colegiu avea să îi aducă o mulțime de probleme și deși aceasta încerca cu răsputere să îl sune dimineața să îl trezească, nu era același lucru ca și cum să îi arunce o găleată cu apă în cap, să îl bată cu perne sau să producă un foc intenționat pentru a părea credebil apelul ei fals la poliție.

Astea erau lucruri pe care Carlie le făcea, lucruri pe care somnorosul le aprecia, dar nu avea de gând să recunoască.

Murmură ceva ca pentru el și apoi decide să se ridice.Sare brusc, atingând betonul rece, chiar în momentul când Martin Drek și Newt Portigon apar, numai zâmbete și fericire.

Roșcatul chicotește amuzant la contrastul dintre prietenii săi și decide și el să coboare.Se îndreaptă direct spre blondul cu ochelarii argintii și fac același semn pe care l-a făcut mai devreme cu brunetul.Newt Portigon mereu a fost cel mai bine îmbrăcat dintre ei, dar era șocant pentru toți că nu era cu totul prins de trenduri sau fashion.Pentru el era ceva natural să poarte pantalonii aceea gri, rupți și puțin largi, cu o curea neagră și un tricou plin de imprimeuri,care de care mai întrăsnețe.Deasupra avea doar un sacou simplu, negru.Nimeni nu înțelegea cum făcea ca toate hainele ciudate să se combine așa de bine, dar pentru el nici nu conta.Adora să se îmbrace așa pentru că era el:nici serios, dar nici un vagabond de clasa 1.Era măndru să recunoască că avea gradul unui pierde vară de clasa a 3-a.

Brunetul încă se bălângănea ușor, iar în momentul în care Martin Drex îl împinge cât se poate de ușor, se îndreaptă atât de mult spre partea stângă, încât pare a fi un fel de balansuar.Martin era un american de culoare, cu părul său aproape negru, dar nu chiar.Era mai degrabă un șaten închis.Îl purta mai mereu tuns extrem de scurt, întrucât iubea orice tip de sport, iar părul pentru el reprezenta, în cel mai ciudat fel, o distragere.

Prietenii lui nu comentau nimic.Cu păr sau fără, Martin tot rămănea cel mai atletic dintre ei, deci cel care atrăgea cele mai multe fete.Lucru care îl enerva la maxim pe Drake Gerd, ce se apropie de acesta și îl salută ca și pe Newt.

Drake Gerd era mereu cel mai realist dintre toți.Iubea să știe când și cum, de ce și unde.Dacă cineva pățea ceva, el era mereu acolo, să afle tot și să ajute în caz de orice.Era un apărător al dreptății și pe oricine ai întreba ce avea să facă Drake cu viața lui, toți aveau același răspuns:"Tipul ăla va ajunge un avocat mult prea bun."

Trecând peste conducătorul națiunii(cum îi plăcea să se numească),în final, cel de-al patrulea membru al așa zisei frății, era adormitul Zed Wellon.Pentru el a fi cu capul în nori e ceva la ordinea fiecărui minut al existenței sale.Prea nepăsător cu ce crede lumea din jurul său și prea iritat să aleagă ce va face cu viața lui după acest ultim an a decis:să nu aleagă nimic.

Ce înseamnă asta mai exact?Prea multe presiuni și stres distrug creativitatea și întregul său spirit. Părinții lui spun că e nebunesc, că trebuie să aibă opțiuni, planuri, că trebuie să urmeze pașii tatălui său în afacerea de făcut mobilă.

"Sună minunat."spune el politicos mereu."Poate."

Acest poate îi făcea pe părinții lui să explodeze de fiecare dată, iar de câteva luni doar acest subiect se discuta la cina lor săptămânală de familie.Carlie era cea mai fericită că a scăpat de asta, iar pentru el, el iubea acea salată făcută de mătușa lui Olivia.

"Zed, bro."atrage Newt atenția prietenului său.Acesta parcă reușise să se trezească, atunci când a fost nevoit să îi ordone corpului său să iși găsească echilibru pentru a nu face contact cu pământul.

Brunetul dă din cap ușor, în sensul că e atent, iar Newt îl prinde de umeri cu mâna lui.
"Ai promis că mă ajuți la mate, deci să nu uiți."

Zed se apleacă și își apucă rucsacul, apoi se îndreaptă toți patru spre intrarea în liceu.
"Nu uit."bolborosește, iar Drake se alătură iritat în conversație"De ce nu m-ai rugat pe mine?Eu sunt cel mai bun de aici la materiile exacte."spune măndru, dându-și pieptul puțin în spate și formând o postură de ușoară îngâmfare.

Martin bufnește în răs și lovindu-l ușor pe umăr adaugă ceva ce atât el cât și blondul grupului aprobau"Doar pentru că te lăsăm noi să crezi asta, nu înseamnă că e adevărat."

Newt bate palma cu el pe la spatele celor doi, iar roșcatul se uită urât când la dreapta când la stânga.

Cum întrăsneau acești doi idioți(îi iubea, dar asta nu le schimba acest grad) să îl facă pe el prost.Drake Gerd este cel mai exemplar elev al liceului Silvers printre cei patru, iar medalia lui căștigată la concursul de ortografie și cultură generală le demostrează acest lucru.
"Dintre noi"și face semn spre toți, în timp ce să dă cu un pas în față și se întoarce cu spatele spre direcția unde mergeau"cine are cele mai multe medalii?".

Face din nou acea postură idioată și iși dă fularul peste umăr teatral.

"Pot să jur că poartă acel fular doar pentru efectul dramatic." gândește Zed, care nu avea nicio dorință să se amestece în această conversație.Nu intenționa să vorbească despre inteligența sa acum, la 8 fără 10, într-o dimineață de luni.Astfel de discuții se poartă la 30 de ani, când ești șomer și divorțat și te întrebi ce ai făcut toți anii ăia cu viața ta.

"Cele mai multe?"comentează Newt iritat, așezându-și geanta-rucsac mai bine pe umăr."Ai doar una și dacă ne amintim ai căștigat-o acum 10 ani.Oricine era inteligent la grădiniță.Tot ce trebuia să facem e să colorăm unde ne arătau linile și să nu lovim cu mingile de plastic fetele ce se jucau cu casa de păpuși."

Martin cade puțin pe gânduri amintindu-și cât de tare țipau acele domnișoare când băieții erau plictisiți de vocea doamnei Irnald( care tot bombănea ceva despre bunele maniere) și alegeau să încalce regulile. Dulcele clipe ale copilăriei.Oare dacă acum aruncă cu mingile alea în fete, ce se va întâmpla?Nu mai e nicio doamnă care să îl oprească său să îi țină o discuție despre cât de important e să te comporți ca un băiat.Cu alte cuvinte:cale liberă.

Oricum,în timp ce Martin era pierdut în gândurile sale ciudate, Drake se umflă și mai tare în pene"Tu?!Nu înțelegi geniul din spatele acestui chip frumos."iși atinge fața puțin prea mult."Așa au fost și Einstein, Voltaire, Obama.Neapreciați la început, neînțeleși."spune dramatic, apoi aude clopoțelul și decide să plece, fără a mai comenta nimic altceva.Martin îi salută pe ceilalți doi și o ia la fugă spre ora sa de biologie, ce se afla în cealaltă parte a liceului.

"Uneori nu înțeleg de ce suntem prieteni cu Drake"se aude vocea lui Newt cum distruge ritmul pașilor liceenilor din jur.Părea totul dictat de un păpușar imaginar.Adolescenții se îndreptau ca niște clone spre clasele unde urmau să aibă cursuri.O întreagă armată se putea crea în acea zi.

"O armată ce poate cuceri lumea "gândește Zed, apoi se rupe parcă de universul său și adaugă:
"Pentru că e singurul suficient de bun care va reuși să te scoată din închisoare".
Apoi aruncându-și ghiozdanul pe umăr se îndreaptă spre prima sa oră din acea zi, puțin sau, mai bine spus, extrem de evident că nu avea chef de nimic.

"Ce a fost în capul meu când am ales un curs intensiv de matematică?"analiza tânărul brunet."Cred că pe vremea aia încă mai înțelegeam ce chineză comenta proful pe acolo."