2.Suntem cumva într-o...TORNADĂ?!?!?!?!?

15 3 2
                                    

     După cum spuneam, eu şi cu Bea am fost luate pe sus de către o tornadă.Nu prea pot să vă povestesc cum era înăuntrul ei deoarece este foarte greu.Aş putea doar să vă spun că în jurul meu totul era gri, acolo, în tornadă.
      Ca să fiu sigură că nu o voi pierde pe Bea, iar nici ea nu mă va pierde pe mine, am strâns-o puternic de mână şi i-am strigat (deoarece era o vijelie de nedescris şi nu eram sigură că mă va auzi):
      -Beaaaaa!!!!!!! Eşti bineee???? Mă poti auziiiii?????
      -Hoo, iepuraş, nu mai striga, că mă asurzeşti! Şi da, te aud perfect, spune ea putin supărată.
       Dintr-odată am realizat că se făcuse linişte deplină.
      -Sorry, dar atunci când am strigat eu la tine, îmi vâjâiau urechile la ce zgomot era. Iartă-mă, Bea, zic eu cu regret.
      -Hai, lasă asta acum, iepuraş, nu m-am supărat pe tine, spune Bea pe un ton dojenitor.
      -În momentul ăsta trebuie să ne concentrăm asupra tornadei, corect, iepuraş? îşi continuă ea propozitia.
      - Daa, Bea, zic eu lung, pe un ton plictisit.
      Deşi am tot aşteptat, în speranta că până la urmă se va întâmpla totuşi ceva, liniştea a rămas la fel de apăsătoare ca atunci când am auzit-o pentru prima dată.
      -*Hăăăăăăăăăh* am căscat eu întinzându-mi bratele, Bea, ne putem culca, te rog frumos?Nu mai pot de somn!
      -Bine, iepuraş, dacă vrei tu...
      Şi uite aşa am căzut într-un somn adââââânc de tooot......

    * Vă multumesc enorm de mult că ati citit şi acest capitol al cărtii mele!!! Paa, vă pup şi vă iubesc!!!!!!!*

Alicia, o fată....normală?!?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum