Depresie

173 16 2
                                    

Dupa o saptamana

Sunt inchisa in camera mea de o saptamana.Nu am mai tinut legatura cu nicio persoana in aceste zile.Nici macar cu Selly.Pot spune ca sunt intr-i depresie.Ma tot gandesc cum de tocmai mie mi s-a intamplat?Intrebarile astea mi le pun de zile intregi,dar niciodata nu primesc raspunsuri.In fiecare zi vin diferite persoane la usa mea si ciocan,sperand sa le deschid,insa vreau sa fiu singura.Nu stiu pentru cat timp,dar asta simt.Nu mai am lacrimi sa plang,nu prea dorm,aseara am gasit o lama in baie si mi-am inscriptionat in piele literele M si T.Nici nu am simtit durerea.La cata durere am in suflet,nu cred ca mai este loc si de alta.Pur si simplu viata mea nu mai are sens.Ma pun in pat si deschid televizorul. Acesta,cand se aprinde,apar niste stiri despre un copil care locuieste cu bunica de mic,parintii lui abandonandu-l.Inchid televizorul si incep sa tip in perna si sa plang.Fara sa vreau,adorm.

Vlad P.O.V.

Nu pot sa dau de Sofi.Ma duc fiarte des la ea,sperand ca Selly sa fi reusit sa o scoata de acolo.Cred ca eu as fi ulrima persoane de care sa asculte.Este intr-o depresie urata...A avut un soc major la aflarea moartei parintilor sai.Astazi ma duc iar si il vad pe Selly incercand sa deschida usa.

-Ce faci acolo?intreb.
-Sofi cred ca a adormit.Ajuta-ma sa descui usa asta nenorocita care ne-a separat-o toata saptamana!
-Ma intorc imediat!zic,ducandu-ma intr-o fuga la bucatarie.

Am luat un cutit si am incercat sa deschid usa cu el.Dupa 15 minute de incercari fara rezultat,am reusit intr-un sfarsit sa deschid usa.Doamne,camera era asa murdara,mirosea a inchis..In pat statea Sofi foarte ciufulita,cu cearcane fiarte evidente sub ochi,imbracata in niste haine negre.Ma duc mai aproape de ea si o invelesc.Observ ca cheia era pe noptiera de langa pat,asa ca am luat-o.Am iesit din camera,lasand-o sa doarma.M-am dus la Cristi si i-am dat vestea.

-Pai si ce propui sa facem pana cand se va trezi?
-Pai am vorbit su Selly si a spus ca o sa ma sune cand se va trezi.Am putea merge la mall sa ii luam niste haine.Din cate am observat eu,a cam rupt majoritatea sifonierului.
-Ma schimb si eu si mergem,zice Cristi.

In jumatate de ora am ajuns la mall.Am sunat-o si pe Rebeca sa vina sa ne ajute.Nu ma prea pricep la haine de fete si nici nu prea stiu ce i-ar placea Sofiei.

*****

-Cum sa ii iei tricoul asta cu albinute?Are alergie.Vrei sa o apuce si mai rau nervii?Doamne...Cica ai mai si fist iubitul ei.Uite,funditele merg mai bine.
-Dar mie imi placea tricoul cu albine.
-Sa nu te aud.Iti plac funditele,m-ai inteles?
-Bine,sefa...spun ultima parte mai mult pentru mine.

Rebeca mergea foarte hotarata prin fata magazinului,iar eu eram pe post de cuier.Totul imi dadea mie sa tin.La un moment dat nu imi mai simteam mainile.In fine...Ajungem intr-un final la casa.Dupa 10 minyre cand a terminat casierita de scanat toate hainele,dau sa platesc,dar vine Alin:

-Lasa ca platesc eu!As face orice pentru Sofi...
-Ce faci aici?il intreb in timp ce el daduse banii.
-Pe la cumparaturi.
-Tu nu o sa scapi asa usor!Ai inteles?

Mai aveam putin si saream la bataie cu el daca nu ma tinea Cristi.Alin a zambut si a plecat.Am luat pungile si ne-am intors acasa.Rebeca s-a dus la Sofi.Am hotarat sa merg si eu cu Cristi sa ii dam hainele ca piate se trezeste atunci.Intram in apartamentul Sofiei si las pungile pe canapea.Ma duc incet spre camera ei,dar o vad pe Rebeca vorbind cu ea.Vreau sa plec,dar ma lovesc de cleanta usii.Sofi isi indreapta privirea catre mine si se ridica din pat venind spre mine.

-Te rog nu-mi da o palma,te rog...

Mare mi-a fist mirarea sa ii simt corpul micut in bratele mele.Am strans-o asa de tare.Nu voiam sa mai plece.Cand o vedeam in ce stare e,imi venea sa intru in pamant pentru ca ju ii pot fi alaturi.A inceput sa planga foarte tare.De fiecare data cand sciatea vreun suspin,i strangeam mai tare in brate.(nu o sufocam,stati chill)O sarut protector pe frunte.Cristi intra in camera cu pungile si spune:

-Presupun ca ai nevoie...
-Da,sa zicem,spune stergandu-si lacrimile.

Sofi P.O.V.

Sunt pe plaja cu Vlad.Este ora 11 noapte.Ne plimbam,lasand apa sa ne atinga picioarele pe timpul mersului.Cred ca ne plimbam de o jumatate de ora.Am luat decizia de a ne aseza pe niste sezloange.Eu cu Vlad sunt din nou impreuna.Chiar mi-a lipsit si ma simteam incompleta fara el.Acum ca il am aproape,este mult mai bine.

-Multumesc ca imi mai acorzi o sansa..imi spune
-Chiar aveam nevoie de tine.Imi era asa dor se sariturile si imbratisarile tale.

Atunci Vlad imi ia palmele intre ale lui si mi le freaca deoarece erau reci,pana ce un sunet mi-a iesit pe buze din cauza durerii de la taietura.

-Am,s-a intamplat ceva?
-Nu,doar ca...
-Sofi,ce e asta?spune si ma priveste cu teama aratandu-mi incheietura.
-...
-Tu nu iti dai seama in ce pericole te pui?Sa nu mai faci asta niciodata.Si in plus,ce inseamna M si T?
-Mama si tata,spun cu o vice foarte subtire din cauza lacrimilor ce urmau sa imi invadeze obrajii.
-Ah,imi pare..rau.Nu am vrut sa
-Da,da,si mie imi pare rau ca au decedat,zic deja plangand.

Vlad ma ia in brate si ma saruta.Chiar ma doare ca nu-mi mai am parintii aproape.Adevarul este ca am suferit foarte mult si inca o mai fac.Cred ca am luat decizia corecta de a-l avea pe Vlad in continuare langa mine.Chiar aveam nevoie de cineva care sa imi fie alaturi.Cineva special...ca el.

-Vlad,peste putin timp incepe scoala.
-Stiu,stiu...

Se facuse destul de tarziu si am plecat acasa.Vlad mi-a zis ca pot sa dorm la el.Eu am aprobat.Acum sunt in pat cu el si ne holbam unul la altul de minute bune.Chiar ma simt norocosa ca il am.De la un moment,incep sa imi simt pleoapele din ce in ce mai grele si adorm.

Heeey!Inca un capitol.Vreau sa va multumesc pentru pozitia ocupata in trending(#34).Daca v-a placut capitolul,nu uitati de vot si sa imi lasati pareri pentru urmatoarele capitole.Va puup💕💕💕



Noul oraș...o mare schimbareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum