Noul oraș...o mare schimbare

Mama?Tata?😭😭

Sofia P.O.V.

Ma trezesc cu o durere de cap ingrozitoare.Deschid ochii si vad in ceata,dar ii inchid la loc deoarece ma durea prea tare capul daca ii tineam deschisi.Dupa 2 minute am hitarat sa ii deschid.In jurul meu era numai alb.Eram intr-o camera de spital,cu o fata care statea langa mine si plangea.
-Te-ai trezit,Doamne ce ma bucur!Vin imediat,ma duc sa chem doctorul.
Cine era fata aceea?Parea destul de fericita.Eu cum am ajuns oare aici?
S-a intamplat chiar ceva atat de grav?
Doctorul a intrat si mi-a facut niste analize,mi-a schimbat bandajul de pe cap cu altul si a spus sa ma odihnesc.L-am intrebat cum de am ajuns in acest stadiu,iar acesta mi-a spus ca eram intr-o tabara.Eu nu imi amintesc de nicio tabara.Fata care era mai devreme langa mine,a reintrat in salon.
-I-am anuntat pe Ioana,Selly,Cristi si pe Vlad ca te-ai trezit.Au zis ca vor ajunge intr-o jumatate de ora.
-Am...cine?Stai,dar cine esti tu?Ar trebui sa ne cunoastem?
-Sofi,cum de nu ma mai tii minte?Oh,nu..Doctorul mi-a spus ca de la lovitura este probabil sa iti pierzi memoria,dar nu credeam asta.Sigur nu este vreo gluma proasta de a ta,nu?!
-Nu cred ca as putea glumi despre cazuri de genul acesta.
-Pai,eu sunt Rebeca...spune aceasta retinuta din cauza lacrimilor ce incet isi faceau aparitia.
-Dar de ce plangi?
-Pai ma doare ca noi doua suntem atat de bune prietene si avem atatea amintiri impreuna,dar tu nu-ti aduci aminte aceste lucruri.
-Dar nu trebuie sa plangi,o sa imi recapat memoria candva,spun si o imbratisez.
-Ai dreptate,spune stergandu-si lacrimile.
Trei baieti intra in salon insotiti de o fata.Doi dintre ei erau gemeni,iar pe celalalt parca il cunosc.Ah,el e de pe youtube,Selly.Mi se pare ca e si varul meu.
-Imi pare rau!vine unul dintre gemeni si ma imbratiseaza.Eu nu ii raspund la imbratisare deoarece nu il cunosc.
-Pentru?
-Pentru ca ne-am certat,ca nu am fost langa tine cand te-ai lovit sa te protejez.Sunt un bou!
-Dar cine esti?
-Cum adica cine sunt?!Nu ma sti?Eu sunt Vlad,iar el e Cristi,ea Ioana si acel baiat este...
-Selly!
-Ti-a revenit memoria?ma intreaba Rebeca.
-Nu,pe el il stiu de pe youtube si e varul meu.
-Am...putetu veni putin pe hol?Trebuie sa va spun ceva.
-Ok,spune Cristi cu privirea in pamant.
Cei 5 ies din salonul meu.

Rebeca P.O.V.

-Bun,Sofi nu isi mai aminteste ultimul an din viata sa din cauza impactului.Doctorul mi-a zis ca ar trebui sa incercam sa ii povestim ce s-a intamplat in acel an si ca s-ar putea sa ii revina in orice momemt,dar si in 2-3 luni.
-Adica ea stie ca e inca in Craiova?
-Da...
-Parintii ei stiu?
-I-a sunat Adela si au spus ca vor veni saptamana asta in tara.Deci Sofi va pleca chiar mai devreme in Londra...
Atunci incep sa plang,Ioana luandu-ma in brate,ceilalti 3 facand la fel.Si Ioana lacrima,iar Vlad era mai degraba nervos,dar abatut.Nu stiu cum ne vom desparti de ea,pana la urma nici nu ne mai cunoaste.

Ziua urmatoare

Sunt la spital cu Vlad sa o luam pe Sofi .Astazi va fi externata.Intru in salonul ei cu Vlad si cand ne vede un zambet ii apare pe fata.
-Ce bine ca ati venit,sufeream de singuratate si ma gandeam la nemurirea sufletului.
-Hai tu vorbeste cu Vlad si intreaba-l ce nu stii pentru a inti recapata incet memoria.Intre timp eu iti voi face bagajul.
-Dar trebuie sa ma schimb.
-Te schimbi dupa-aceea.
-Bine,fie.Deci,Vlad,noi cum am ajuns impreuna?
-Pai ne-am cunoscut in tren.Tu veneai pentru a te muta in Cobstanta,iar eu cu Cristi,geamanul meu,veneam de la un fan-meeting.
-Pai si am devenit atunci pe loc prieteni?
-Nu,eu eram mai distant deoarece aveam o iubita si eram destul de ehoist.Defapt aceea nu era o iubuta in adevaratul sens al cuvantului.Stateam cu ea doar pentru popularitate.Nu stiu ce era cu mine atunci,dar incet-incet am devenit mai apropiati eu lasand egoismul la o parte,la fel si fata care ar fi trebuit sa fie iubita mea,Izabela.
-Izabela?
-Da.De ce intrebi?
-Stai,ea nu cumva s-a culcat cu Tudor cat eu am fost rapita,iar tu m-ai salvat?
-Ti-ai amintit?intreb.
-Majoritatea lucrurilor da.Ce bine!
-Yupi..spune Vlad cu uchii in pamant evident abatut.
-Vlad,ce s-a intamplat?il intreaba Sofi.
-Pai daca tu ti-ai amintit,inseamna ca noi nu mai suntem impreuna.
-Intr-adevar.Mi-ai facut destule.
-Chiar imi pare rau pentru tot!
-Vlad,mi-am amintit tot.De la baiatul din Timisoara,pana la Razvan si pumnul primit.
-Sofi,bagajele sunt gata.Poti sa mergi sa te schimbi.Uite hainele.Cred ca stii unde e baia.
-Da.
Sofi a intrat in baie si am ramas doar eu cu Vlad.
-Imi pare rau.Erati un cuplu frumos.
-Si mie..Dar tu parca o cunosti foarte bine,nu?
-E prietena mea cea mai buna. Normal.
-Pai si doar din cauza ca ne-am certat nu vrea sa mai fim impreuna?
-Si din cauza ca saptamana asta va pleca in Londra cu parintii ei.A afectat-o mult,pe toti ne-a afectat si inca ne afecteaza vestea,adica ea se va desparti de toti,iar noi de ea...Imi va fi foarte dor de ea,spun si o lacrima mi se scurge pe obraz.Mi-o sterg repede,iar Sofi iese din baie gata.Iesmi din spital,dar Sofi mai ramane sa semneze niste acte.O asteptam in parcare.Cand a venut si ea am luat un taxi si ne-am dus acasa.Am vorbit cu ea si voi ramane peste noapte.Vlad s-a dus si el acasa,dar noi..

Sofi P.O.V.

Am vrut ca inainte sa merg in apartamentul meu sa trec pe la Cristi sa ii dau vestea ca mi-am reamintit tot.Cand am intrat ,acesta era live pe youtube.Se juca Minecraft.Atunci am intrat in camera si am sarit in bratele lui.Peste cateva secunde toata lumea scria in comentarii"Ce dragut";"Sunteti impreuna?";"Ea nu e iubita lui Vlad?"Niciunul nu a raspuns deoarece Cristi a spus ca trebuie sa inchida liveul.
-Sa ghicesc..ti-a revenit memoria,nu?ma intreaba Cristi.
-Exact.
-Ce ma bucur!spune si ma imbratiseaza strans.
-Sofi,pe mine nu m-ai lasat sa te imbratisez...spune Vlad cu o fata de catelus.
-Vlad,de parca nu ai stii in ce stadiu subtem noi.
-Dar nu putem fi macar prieteni?
-Imi va trebui timp.
-Dar vei pleca in Londra.
-Da,dar peste 2 saptamani.
-Pai...parintii tai cand au aflat de accidentul cu piatra au zis ca vor veni saptamana asta in tara si te vor lua.
-Ce?se mira Cristi.
-Nu se poate,zic si eu.
Ma pun pe pat si incep sa plang.Cristi se pune langa mine si ma imbratiseaza,plasandu-mi un sarut pe crestetul capului.Nu-mi vine a crede.Cum se poate?Adica voi renunta la toti prietenii mei...
-Zic ca in loc sa plangi irosind timpul,mai bine am face ceva constructiv plus ca nu imi comvine sa te vad plangand.
In acel moment ma ridic si il imbratisez.Imi era dor de el,de parfumul lui,dar aceasta imbratisare a venit din instinct.Cand am observat acest lucru,m-am indepartat si am zis ca trebuie sa plec acasa.Am ajuns in apartament si am sunat-o pe mama.Nu raspunde.Il sun pe tata.Nici el nu raspunde.Ma gandesc ca poate sunt la munca sau ceva si sunt ocupati.Ma duc la Selly in camera sa vad ce mai face pentru ca nu am mai vorbit de ceva vreme si acesta se uita la televizor,cu capul Ralucai care dormea pe pietul lui.Erau un cuplu asa de dragut.Imi amintea de mine si Vlad.Nu,nu se poate.Eu si Vlad nu mai existam ca un DUO.Fiecare isi vede de treburile lui.Selly se da jos din pat cu grija incat sa nu o trezeasca pe Raluca.Ne ducem in sufragerie pe canapea si mai povestim cate ceva.Pana cand ii spun:
-Trebuie sa iti zic ceva impornat!
-Deja ma sperii.Spune-mi.
-Zilele astea vor veni ai mei sa ma ia in Londra.
-Nu se poate!spune cu ochii lacrimanzi.
-Nici eu nu vreau,adica voi lasa atatia oameni in spate...
Atunci imi suna telefonul.Raspund si vad ca e mama.Ii spun lui Selly cine ma suna si raspund:
-Alo,mama?E adevarat ca veti veni mai devreme?
-Alo,fata sotilor Adams?
-Da,eu sunt.Dumneavoastra cine sunteti?
-Sunt medicul de la spitalul Londrei.Am gasit acest numar de telegon in agenda mamei voastre si m-am gandit ca trebuie sa afalati aceasta veste.
-Spuneti!
-Parintii tai au suferit un accident fatal in drum spre aeroport.Din pacate,niciunul dintre ei nu mai are nici speranta la viata.
Cand aud toate aceste lucruri,telefonul imi cade si incep sa plang si sa suspin des fiarte speriata.Nu,e un cosmar.E imposibil.Nu pot sa fiu orfana. Nu,nu,nu.Nu eu!Intre timp Selly ia telefonul si inchide.Vine si ma imbratiseaza,mai mult calmandu-ma.Eram intr-un soc.Atunci tip:
-Nuuuuu!!Mama,tata!Nu parintii mei..Cum o sa stau eu fara parinti?Fara mama,fara tata?Ii iubesc asa mult,iar acum nici nu voi mai putea avea o conversatie cu ei.Nu o sa ii mai vad niciodata,inafara de atunci la morga.Nu voi mai primi sfaturile mamei,tata nu ma va mai certa...Nuuu!Eu ii iubesc si trebuie sa fie langa mine.Mama,tata,va rog nu ma lasati!spun ultima parte printre suspine.