Adolescenta-o provocare.

Cap. 1#O viata noua

Capitolul acesta il dedic lui @spicyy pentru ca ii ador cartile :x si mersi de sfaturi:* am tinut cont de ele si chiar arata mai bine povestea.In poza e Alice, doar ca in viziunea mea ochii sunt verzi.

Cap. 1

~Mreaw!!~

-Mitiii, iar ma trezesti inainte sa imi sune alarma?Pisica mica si rea!

~Mreaw!!~

-Offf...Mitii meu mic...

In fiecare dimineata ma trezeam asa.La 7 fara cateva minute Miti, pisicuta mea trebuia sa vina sa se pisiceasca pe langa mine si sa ma mangaie pe maini cu labutele ai pufoase.

M-am ridicat din pat si m-am dus sa fac un dus, asa cum faceam in fiecare dimineata.Am iesit dupa 10 minute, m-am sters, m-am imbracat si acum imi faceam parul.Eu sunt Alice, am 15 ani si sunt fiica Bellei si a lui Jake.Si bineinteles sora lui Alex.

In fiecare dimineata obisnuiam sa pierd minute bune privindu-ma in oglinda.In fiecare dimineata vedeam aceeasi persoana.O fata inalta, cu picioare frumoase, destul de "dotata" cum zicea fratemiu, cu parul lung si drept, roscat incepand de vara trecuta, cu ochii verzi si cu un zambet larg mereu pe buze.

-Alice!!O sa pierdem avionul daca nu vii!

-Vin acum mama.Imi iau valiza si vin imediat.

Era ultima data cand aveam sa vad casa aceasta.Urma sa plec impreuna cu parintii mei in vestitul New York, unde urma sa ramanem , dupa planurile parintilor mei, pentru totdeauna.Nu ma incanta intru totul idea de a parasi apartamentul in care am crescut, apartamentul in care mama a stat cand era la liceu, apartamentul acesta plin de amintiri.Desi urma sa stau intr-o casa enorma, nu m-ar fi deranjat sa raman aici sa stau singura asa cum a facut si mama pe cand era de varsta mea.Sa plec din Romania insemna sa imi las toti prietenii, toti cunoscutii sis a plec undeva unde va trebui sa imi creez o viata noua, undeva unde nici macar nu vorbesc limba materna.Norocul meu era ca cunosteam foarte bine limba engleza si ca nu avea sa fie o problema asa de mare limba.Urma sa locuim intr-o casa destul de mare in New York, in Manhattan si urma sa invat la liceul Eleanor Roosevelt.Fratemiu nu venea cu noi in New York, el mergea la un liceu cu internat din Los Angeles.Cum el era geniu pe langa mine si a reusit cu greu sa obtina bursa acolo mama a renuntat destul de repede la idea de a ma trimite cu el.Oricum, si LA e super,dar la Eleanor e si mai super.

In doua ore am ajuns la aeroport, si dupa 8 ore am ajuns in NY.Am mers apoi cu masina pana acasa.Peste cateva ore tata trebuia sa il duca pe Alex la internat.Mama mergea cu el asa ca eu stateam la Stell.Da...Stell era si ea in NY de jumatate de an.Era una din partile bune ca si Kristina, fiica ei si cea mai buna prietena a mea era aici.Nu aveam deci cum sa ma simt singura.

Casa era foarte mare, spre deosebire de apartamentul nostru era enorma.Era cu eraj.Era casa in care am visat mereu ca o sa locuiesc.Eu si fratemiu aveam camerele la etaj, fiind tot al nostru.Si cum el era la internat tot etajul era al meu.Viata nu?Camera mea era de-a dreptul perfecta.Totul era perfect.

Multi spuneau ca NY e minunat, si chia rasa este.Acum ma duc pana la Stell pentru ca ai mei au plecat deja asa ca weekendul il petrec cu Kriss.Era posibil ca din al doilea semestru sa locuies cu ea intr-un apartament pe care ai mei il cumparase pentru mine, asa, pe post de cadou pentru cei 15 ani pe care ii implinisem.Da... nu toti primesc asemenea cadouri.Sa zicem doar ca eu eram un copil foarte norocos.Parintii mei aveau numeroase afaceri si aveau functii importante deci eram un copil foarte rasfatat si obtineam aproape mereu ce vroiam.

Manhattanul era de vis.Era un loc unde cred ca oricine ar fi vrut sa traiasca.Era prima oara cand ma aflam aici asa ca am plecat spre Kriss pe jos, ca sa invat locul mai bine.Din cand in cand mai intrebam pe cineva unde ma aflu si dupa jumatate de ora am ajuns.Si Kriss zicea ca sunt doar 5 minute.Ha?

-Alicee, ce faci?Ce dor mi-a fost de tine.Ce te-ai mai schimbat!

Kriss m-a luat in brate si m-a strans timp de cateva minute, suficient timp incat nu mai aveam aer.

-Kriss, si eu ma bucur sa te vad, dar vreau sa mai traiesc, stii?

-Oh...scuze.Dar mi-a fost asa de dor de tine.Chiar daca am tot vorbit pe mess si la telefon...nu se compara...

-Pai..nu ai de gand sa ii arati fetei cele noi locul si care e cea mai buna cofetarie?

-Draga mea, mai intai o sa iti arat mallul, parcul si apoi cafeneaua.Pe aici sunt demodate cofetariile...

-Asta inseamna ca renunt la prajituri?

-Nu Alice, doar ca o sa mananci prajituri la cafenea.

-Pana mea.Mananc prajituri..e tot ce conteaza.

Toata ziua m-am plimbat cu Kriss, am cumparat o gramada de haine pentru ca luasem destul de putine cu mine .Am reusit in cateva ore sa vad tot ce e interesant in Manhattan, din punctul de vedere a lui Kriss.Oricum dabia ce am venit.Am timp 4 ani sa cunosc tot Manhattanul.

Seara am dat un party in pijamale asa cum obisnuiam pe vremea cand locuiam amandoua in Romania.

_____________________________________________________________________________Vreau pareri va rog:o3