Adolescenta-o provocare.

Cap. 7#Certuri in paradis

Scuzati-ma ca nu am mai postat atata timp, dar e vara si eu m-am bucurat din plin de ea, asa ca am lasat-o mai usor cu postatul.In poza, Ale.Capitolul ii este dedicat lui @FlorentinaVulcan pentru ca ea e "Ale" din carte.

Stiti ce repede trece timpul cand esti fericita?Va spun eu, foarte repede.Sunt deja de noua luni impreuna cu Ovi si inca stau si privesc poza pe care am facut-o cand eram impreuna de o luna.Eram asa de, fericita.Si sa nu credeti ca acum nu sunt.Dar atunci emanam acea stralucire pe care o emana un copil mic care abia invata sa mearga.Oh, si Doamne, emanam acea stare din plin.Inca nu imi vine sa cred ca am "rezistat" atat in o relatie.Vreau sa spun ca il iubesc pe Ovi, dar ma asteptam sa imi treaca dupa o luna, doua.Dar nu, iubirea e iubire si imi e groaza cand ma gandesc ca o sa se termine.Dar nu e cazul sa ma gandesc la asa ceva acum, in plina fericire.

Alex si Kriss sunt inca impreuna, si sunt foarte fericita pentru ei.Cu toate ca sunt fratele si prietena mea cea mai buna, uneori i-as omora pe amandoi.

-Hei, ce fac cei mai dulci porumbei pe care ii cunosc? ii intreb eu pe cei doi ce stateau pe canapea, unul in bratele celuilalt.

-Ce e cu tine sis? intreaba Alex total surprins de ce am spus.

-Asa e, ce dracu' faceti ratatilor?Aoleu, iar va lingeti? spun eu aproape dezgustata de ceea ce vedeam.

-Alice, ce dracu ai? Nu crezi ca exagerezi de la un timp? spune Kriss in timp ce se ridica.

-Eu exagerez? Tot eu exagerez? spun eu ridicand vocea.Voi sunteti cei care exagerati.De cand sunteti impreuna nu ma mai despartiti -in tonul meu se simti putina gelozie- sunteti ceva de groaza! M-am saturat sa vreau sa fac ceva cu Kriss si sa vina si Alex, sau sa o gasesc mereu pe Kriss aici! Imi e dor de fratele meu si de prietena mea, m-am saturat de voi doi, amandoi, va vreau separat!

-Eu cred ca nu sunt singura care s-a indepartat.Si mie imi e dor de timpul petrecut impreuna!M-am saturat sa te vad mereu cu nesuferita aia de Alexandra.Mereu stai cu ea. Iti aduci aminte ultima oara cand am iesit amandoua? imi reproseaza Kriss urland.

-Ei bine sa stii ca Ale a fost alaturi de mine in ultimele luni de fiecare data cand TU nu ai fost! In ultima vreme Ale mi-a fost o prietena adevarata, in niciun caz tu!

Desi nu am vrut sa spun asta, asa era.Eu si Kriss numai eram cum eram pe vremuri.Ne indepartasem foarte mult in ultima jumatate de an.In tot acest timp, Alexandra, o colega de clasa, a fost alaturi de mine ori de cate ori am avut nevoie.Cu parul ei brunet, usor ondulat, ochii albastri si cu formele ei de invidiat, Ale atragea cu usurinta privirea oricarui baiat.Aspectul ei fizic nu era singurul ce o reomanda drept o fata "buna".Mai degraba as spune ca oricine ar trebui sa fie atras de personalitatea ei.O fata inteligenta, mereu cu zambetul pe buze, o prietena deosebita si o tovarasa de seama.Ale fusese in ultimul timp mama care imi lipsea uneori asa de mult, tatal care sa aiba grija de mine, fratele cicalitor dar si prietena care sa imi ofere un umar pe care sa plang ori de cate ori simt nevoie.Mai pe scurt, era mereu acolo pentru mine.Si eu pentru ea.

-Atunci nu cred ca te va deranja sa scapi de mine! a spus Kriss rastit.Da, da! Nu te uita asa.Eu si Alex plecam in LA la liceu.Am obtinut amandoi bursa acolo, la acelas liceu. Si asa aici nu suntem doriti.Se pare ca provocam greata.Asa ca pa!Aveam de gand sa cautam un mod sa iti spunem, dar se pare ca degeaba ne-am gandit asa de mult la tine.Si mult noroc cu prietena ta Alexandra!Sper sa nu ii faci si ei acelas lucru!

Auci, asta chiar a durut.Deci, sa recapitulam:tocmai ce mi-am pierdut fratele si prietena.Acea parte orgolioasa din mine spunea doar asta "cine are nevoie de ei? si asa devenisera enervanti", dar adevarul era ca aveau sa imi lipseasca.Atunci prima persoana care mi-a trecut prin minte a fost Ale.Am vrut sa o sun, dar stiam ca se pregetea sa mearga la o intalnire, si ce prietena ar strica intalnirea prietenei ei?Ei bine nu una buna! Asa ca l-am sunat pe Ovi.

-Ce faci? i-am spus printre suspine.

O:Ce s-a intamplat?Plangi?De ce?Vin imediat acolo!

In cateva minute am auzit pe cineva batand la usa.Am mers cat mai repede sa deschid usa, dar cand sa ma arunc in bratele lui Ovi realizez ca cel ce era acolo era Mark.

-Hei, buna! Ce faci aici Mark? intreb eu putin rastit.

-Nu stiam ca deranjez, scuze.Pai am trecut sa te invit la o cafea, a spus el aproape speriat de tonul meu.

-Uite Mark, scuze pentru ca am tipat, dar nu sunt intr-o dispozitie tocmai buna-am spus eu dand ochii peste cap- tocmai ce am avut o mica...sa ii spunem discutie mai aprinsa cu Kriss.Lasam cafeaua pe alta data?

-Desigur, a spus el dezvelindu-si dantura alba, perfecta.

Mark, unul din jucatorii echipei de fotbal a liceului.Cel mai ravnit "burlac" din liceu.Blond, cu parul dezordonat, ceea ce chiar il prindea, cu ochii la fel de albastri ca cerul senin, cu un corp de invidiat...ce mai? tipul pe care il vroiau toate fetele din liceu. Ce e drept, e drept.Mark arata fabulos, era carismatic, bogat, singur.Dar nu m-as fi vazut vrodata impreuna cu el.Plus ca Ovi e langa mine si nu l-as schimba pentru nimeni.

Dupa ce ne-am luat la revedere a aparut si Ovi.Tot ce am facut a fost sa il tin in brate si sa ii spun tot ce s-a intamplat.El a continuat sa ma tina in brate pana am adormit.Vroiam sa simt ca e acolo langa mine, numai si numai pentru mine.Trebuia sa stiu ca cineva e aici pentru mine si ca nu o sa ma lase vreodata.Si Ovi era acela.