Capitolul 7

19 1 0
                                    


Nu stiu sa-mi exprim in momentul de fata sentimentele . Nu pot. Tot ce pot sa fac e sa plang si nu stiu de ce. Tot ce stiu ca e o sa treaca cu timpul. Sufar si nu stiu de ce , probabil e ceva tipic adolescentin. Citesc atatea carti frumoase aici si ma gandesc daca o sa traiesc eu asa ceva , daca o sa simt si eu ce simt si ceilalti . Poate din cauza bipolaritatii mele nu o sa traiesc asa ceva. Da, sunt bipolara sau cel putin asta imi tot spune mama. Pana acum am dat vina pe pubertate pentru toate schimbarile de stare, dar azi am realizat ca poate e ceva mai mult. Si pentru  a intelege si voi ce zic eu aici am sa va povestesc ce am trait: 

M-am trezit foarte obosita, asa ca dupa 3-4 ore am decis sa ma culc . Am adormit o ora zic eu si ma trezesc foarte panicata si cu inima gata sa imi sara din piept. De ce te poti intreba ?! Nu am raspuns la intrebarea aceasta inca. Stateam in pat si citeam "superba" carte Ion si de nicaieri ma cuprinde un sentiment intens de frica, asa ca ma ridic din pat si ma duc sa verific usa , sa vad daca am inchis-o si atunci mi-am dat seama ca nu mai simt sentimentul de frica. Ciudat,nu?! 

Am momente in care ma simt foarte suparata si deprimata, fara un motiv anume si acestea dispar in secunde si sunt inlocuite cu momente de fericire , zambete si implinire sufleteasca. Probabil e varsta.

Scriu pe moment . Ce sentiment ma strabate in momentul acela ,il exprim fie prin scris fie prin machiaj sau desen. Multumesc tuturor care isi rapesc din timpul lor si trag cu ochiul si la trairile mele . Va apreciez enorm

AdolescentaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum