Renaștere

Prolog

Era mică, nu știa ce face. Totul era normal,se juca cu mami în sufragerie când tati a intrat tipând. Nu-i plăcea deloc când tati era rău cu mami. Dar mami îi spunea mereu să nu se enerveze, îi spunea ca tati le iubește pe ămândouă. Dar ea nu putea să înțeleagă. La școală a învățat că iubirea e atunci când te comporti frumos cu cineva , ca atunci când ea îi dădea floricele și desene mamei ei sau când împărțea ultima ciocolată cu ea.

Dar ea îl vedea mereu pe tati cum urlă și seara pe mami când plange.

Ea știa ca tati n-o iubește pe mami.

Ea o iubea mult pe mami, cel mai mult.

Așa ca în ziua aia când tati intră țipând iar, se enervă. Vorbea urât, cu cuvinte despre care mami i-a spus mereu să se ferească.

Dar pe tati de ce nu îl certa când le folosea?

Era nervoasă, voia ca tati să tacă.

Nu știa încă de ce, dar s-a dus la bucătarie. A văzut cutițul. Ea nu avea voie sa umble cu cuțitul, dar l-a luat totuși. "Poate dacă doar îl sperii puțin pe tati, o să tacă.. " , își spuse ea.

Apoi a auzit un zgomot, și un țipăt. A început să alerge dar imediat in ușă a apărut el. Miroasea urât și o privea ciudat.

- Ce i-ai făcut mamei mele, răule? întreabă ea plângând.

- Nimic. Hai să te joci cu tati. spuse el, apropiindu-se încet.

Ea știa, știa că vrea să îi facă rău. Știa că i-a facut rău mamei. Dar era calmă, doar aștepta să se apropie.. și cand aproape a atins-o a scot cuțitul de la spate și l-a împins cu toată puterea în tati. Apoi tati a cazut. Ea nu știa ce a făcut, dar tati nu mai vorbea, nu-i mai putea face rău.

"E bine", își spuse ea în gând și fugi la mami.

Mami se ridică de pe jos, avea fața roșie și umflată, dar pentru Abigail ea era mereu frumoasă.

- Scumpa mea, ești bine! spuse suspinând și lua fetița în brațe.

Aproape plangea de fericire ca era bine, dar nu voia ca cea mică să o vadă plângând.

- Mami, l-am făacut pe tati să tacă. spuse ea fericită.

Mama se uită la ea lung, neînțelegând.

- Unde e tati, scumpa mea?

- În bucătarie, mami.

O lasă pe cea mică jos și porni cu teamă spre bucătarie. Nu știa ce avea să o aștepte.. "E doar un copil", își spuse. "Ce putea ea face?"

Dar pe loc încremeni. Se albise la față și îi venea sa verse, nu știa cum să reactioneze. Pur și simplu nu putea să accepte că micuța Aby a fost în stare de așa ceva.

Abi se uita la mami și încerca să înțeleagă. Mami părea supărată pe ea. Dar ce făcuse rău?

Într-un final mami se uită la ea, se aplecă și o privii fix în ochi.

Mama se uita la fiica ei și nu știa ce să spună.

- Aby, tu ai făcut asta? întreabă într-un final.

- Da, mami. Tati era rău cu tine.. Am făcut ceva rău?

Mama înghiții in sec și o luă pe micuța Abigail în brațe.

- Trebuie să sunam la salvare, scumpa mea. Tati nu se simte bine..

Șocul era încă imens. Sentimentul din înteriorul ei o rodea efectiv, dar era copilul ei și trebuia să îl apare.