Am adormit spre dimineaţă spre surprinderea mea. Având in vedere ca azi e luni si ca am serviciu nu e un lucru bun.
Ma ridic din pat, ma târasc pana la baie ca sa-mi pot face rutina de dimineata. Ma duc la bucătărie sa iau o gustare.
Dupa ceva timp revin la mine in camera ca sa ma îmbrac.. Ma uit la ceas si observ ca este ora 7:45 a.m..
La naiba! Am pierdut autobuzul..
Ma grabesc sa ies din casă cobor rapid scările ca sa pot lua un taxi de jos.
Ajung in faţa blocului încerc să-i fac cu mana unui taximetrist, dar acesta nu opreşte... aştept un miracol ca sa pot gasi un taxi
Deodată aud un claxon puternic care se tot repeta si cineva imi rostea numele.. Un audi negru mat încetineşte si geamul de la maşina coboară rapid:
-Emma!!!
Era Sara, prietena mea cea mai buna din copilarie.. Doamne noroc cu ea
-Hmm.. Ce faci aici? zic eu
-Pai.. Eu zic sa nu mai pui întrebări si sa te urci in maşina avem de vorbit.. Vreau sa iti zic ceva important.
Nici nu mai stau pe gânduri chit, ca eram in intarziere, dar na.. ce sa fac? se mai întâmplă ..
Deschid portiera de la maşina si urc in locul din dreapta...
-ok.. Prima data daca tot ai venit pana la mine in faţa blocului.. Ma poti duce pana la munca, no?
-Dap!
-si al doilea lucru.. Ce era asa important?
-Păi... Ma căsătoresc! zice Sara cu un zâmbet pe buze..
-Ce?! Eşti nebuna? Cand? Unde? Cu cine? De ce? Sunt naşa! Ba nu, domnisoara de onoare.. Ba nu!! AMBELE!
-okk, stai calma! In primul rând, nu sunt nebună, asa m-am nascut,
in al doilea rand ..nu cred ca vreau o nunta.. Doar ceva mic.. Decat cununia..si momentan nu am stabilit locaţia.
-Bun, bun, bun.. Dar totusi cu cine? Asta nu mai ziseşi..
-Cu David!
-Dar parca va despartiserati mai acum o lună *-* cand v-ati împăcat? zic eu şocată si inca nedumerita de situaţie
-păi.. A venit la mine.. s-a pus in genunchi a zis ca îi pare rau ca ne-am despărţit.. Si eu..
-si tu l-ai iertat?! zic eu nelasand-o sa termine fraza.
-Da..
-Esti proasta, stiai?
-dar ce sa fac? Il iubesc.. L-am privit in ochii si l-am simtit sincer..
-In fine.. Faci cum crezi, dar sa ai grija de tine, ok?
-Ok.
Nu mai apucam sa vorbim prea multe deschid portiera si ma dau jos din maşina.. Imi iau la revedere de la prietena mea.. Si pornesc spre job.. Hmm ce sa zic.. Ma bucur pentru ea sper ca David o iubeşte mult si ca nu o s-o rânească.. Sper sa fie fericita!
