Ajung acasă seara târziu.. Ma pun in pat sa ma intind un pic dupa o zi obositoare la munca..
Ma ridic.. ma duc in bucatarie sa-mi fac un ceai ca sa pot dormi mai bine..
*Dimineata*
Spre surprinderea mea am adormit bustean si nu am mai avut acel coşmar care ma bântuie de atâţia ani..
Rutina mea e aceiasi in fiecare zi, ma trezesc, ma duc in baie, dupa in bucatarie ca sa-mi fac ceva de mâncare si după ma îmbrac si plec, iar seara revin acasă, iar povestea se repeta din nou si din nou si din nou cam in fiecare zi din viata mea de cand m-am angajat la 18 ani ca ospatar într-un restaurant de lux din Craiova.
Tot ceea ce face ca viaţa mea sa fie mai deosebită si mai "roz" sunt veştile pe care le primesc de la prieteni sau de la Sara.. cum a fost cea de ieri.. care chiar m-a şocat.
Nu credeam ca voi auzi vreodata cuvantul "măritisi" iesind din gura Sarei... ea mereu a fost asa rebela sau ma rog, asa si-a dorit.. Nu prea avea libertate cand era mică datorită părinţilor cum a facut 18 ani viata ei a prins culoare.. Imi spunea si in continuare imi spune cat de libera se simte.. Fara limite. De aceia nu as fi crezut-o vreodată in stare sa accepte o cerere in căsătorie.. Sper ca a ales bine.. Sper sa fie fericita.. Merita!
Off.. Doamne cu gandul la Sara uit sa mai plec de acasă.
Fug repede in hol, ma încalț iau cheile si cobor repede scarile ca sa pot prinde autobuzul...
Vreau păreri! Va place povestea sau sa ma las? >_<
