Ma trezesc, tot ce vad e alb... Din negru acum totul e alb...
-Unde sunt? Ma aude cineva?
Bine... Pai sunt singura singurica...Fara parintii mei si fara Clara...Fara Mateo si fara cei din gasca, sunt singura... Intr-o singuratate alba... Asta-i raiul singuratatii mele?!... Pentru ca daca da... Ma inteb cum arata iadul...
Imi e frica, sunt intr-o rochie alba ca rochiile alea albe de la spital... Ma uit la mana mea, nu mai am sange nici cioburi e in stare perfecta, ea da... Dar eu nu... Singuratatea sentimentul de care imi este cel mai frica si groaza...
-Ce-i aia? Ah e o trapa?! Ma intreb unde duce, hai sa aflu! Spun eu in gura mare si foarte uimita si fericita in acelasi timp, trapa e grea tare, dar am reusit sa o deschid
O data ce am deschis trapa am reusit sa-mi deschid ochii , in momentul ala m-am trezit, eram intr-un salon intr-un pat, intr-un spital... Eram intinsa in pat in aceeasi rochie alba ca cea care mi-a aparut in minte sau mai bine zis in ,,Raiul singuratatii mele...", acuma ma uit la mana mea dreapta cea care acum ceva timp era plina de sange si cioburi... Acum era toata bandajata, o puteam misca... Ma simteam ok singura problema era ca eu imi aminteam totul mai putin de ce ma aflam intr-un spital,cand am ajuns aici sau cum am ajuns aici si de ce sunt singura...
-M-am trezit e cineva aici??? Intreb eu ragusita si cu vocea pe un ton destul de inalt incat sa ma auda cineva
-Te-ai trezit ce bine, asteapta aici putin domnisora. Spuse o asistenta
In scurt timp au ajuns parintii mei in salon, apasa pe clanta usii salonului si intra erau foarte fericiti
-Lexi scumpa mea esti bine? Spuse mama
-Cum te simti? Spuse tata
-Sunt bine, dar... De ce sunt aici ce s-a intamplat?
Mama si tata incepura sa-mi povesteasca:
,,Pe noi ne-au sunat de la scoala spunandu-ne ca ai avut o criza sau ceva de genul si ca ai dat cu pumnul intr-o oglinda si ai spart-o si ca esti intr-o stare destul de grava si trebuie sa venim dupa tine cu o ambulanta, caci ai lesinat si ai pierdut mult sange...
Apoi am venit dupa tine cand te-am vazut in ce stare esti ne-am panicat foarte tare, am sunat la o salvare sa vina si pana sa vina ea, noi am inspectat locul, cand am intrat in baie si am vazut cat sange e pe jos si cat sange ai pierdut ne-am panicat si mai tare, apoi a venit salvarea..."
-Dar gasca mea unde era? Nu erau cu mine??
Parintii mei continua:
,,Dr. Brawn nu i-a lasat sa vina nu a avut voie nimeni sa te vada decat noi, ei au facut tot posibilul dar fara folos, apoi a venit salvarea si peste putin timp am ajuns la spital tu deja erai intr-un salon unde doctorii ti-au dezinfectat, scos cioburile si pansat rana, dar ai pierdut prea mult sange si a trebuit sa- ti fie donat sange de la 3 donatori, am sunat la scoala si am anuntat starea ta de sanatate iar ei au spus ca stiu deja 3 donatori pentru tine, care sa aiba grupa ta de sange. Actual am vrut sa fim noi, 2 dintre donatori dar Alexa,Stefany si Cristian nu ne-au lasat, ei au fost donatorii tai, ti-au donat sange din care ai acum, le-am multumit din tot sufletul si toata inima pentru gestul lor frumos, care te-a salvat"
YOU ARE READING
Make a Wish
Teen FictionEu si prietenii mei sub cerul instelat, ce imi pot dori mai mult de atat?! Prietenii mei sunt unici,nebuni si doar ai mei! ,,Prietenii sunt familia pe care ti-o alegi singur"