Ochii verzi

Capitolul 1

Acum câteva săptămâni am venit cu mama la un nou liceu undeva aproape de cartierul nostru.
Liceul este unul mare si frumos cu multe clase si cu mulți adolescenți care stau izolați în grupuri.Pâna acum nu am vorbit cu nimeni, nici măcar cu vreun profesor, până într-o zi ...

În bancă lângă mine s-a așezat o fata , din punctul meu de vedere era la fel de timidă ca mine . Avea părul negru drept pe spate cu breton, ochii negri , buzele roz deschis și pielea albă ,, e drăguță ... așa cred ".
După două zile am luat hotărârea de a fi eu prima care fac primul pas , așa că mi-am luat inima în dinți:
- Bună !
- Hei .
- Eu sunt Lucy !
- Eu sunt Lena .
- Încântată de cunoștință.
- De asemenea.
- Câți ani ai ?
- 14 ... tu ?
- La fel ,
- Asta înseamnă că nu sunt cea mai mică din clasa la vârstă.
- Si înălțime !
- Da ...
După ce am făcut cunoștință mai bine mi-am dat seama că nu e o fata rea , că are aceeași poveste ca a mea și că e simpatică, am vorbit toată ziua, am râs și cred că mi-am făcut o nouă prietena , adică singura prietena😂 .
Când am ajuns acasă mama era în bucătărie cred că pregătea prânzul , nu am putut trece neobservat din cauza lui Scăpărici câinele meu care a lătrat de bucurie de când am intrat în sufragerie:
- Bună Lucy!
- Bună mamă !
- Ce faci ?
- Pregăteam prânzul .
- Dar tu ..., de ce ești așa fericită?
- Păi am o nouă prietena.
- O , mai spune-mi  !
- Păi numele ei este Lena și este super de treaba .
- Mă bucur pentru tine dar nu putem sta la bârfe, dute schimbate si coboară să mâncăm
- De ce  așa repede ?
- Trebuie să mergem la cumpărături, nu mai avem aproape nimic în frigider și cred că te-ai plictisit de aceleași haine.
- Bine mamă!

Mama mea nu este foarte înaltă are părul saten deschis, ochii albaștri și pielea ușor bronzata . Este de gașcă și are cele mai bune idei , în concluzie este o mamă super . Am coborât repede  , am luat prânzul și împreună cu mama am mers la mall .

A doua zi Lena era pe o banca retrasă undeva la umbra , ma chemat cu un semn din mâini, am venit lângă ea pe banca :
- Hei !
- Bună!
- Ce faci ...
- Bine la școală
- Hmmmm...
- Ce e ... s-a întâmplat ceva ?
- Nu ... nu cred...
- Sigur?
- Da...
- E în legătură cu tema la fizică?
- Da , ai ghicit!
- Bingo ! Vrei să te ajut ?
- Doar daca vrei.
- Sigur doar suntem prietene, nu ?
- Da !
După o lungă conversația despre acea dificilă tema mi-am dat seama că și ea e o tocilară la fel ca mine . S-a sunat de intrare în clase . De atunci am stat împreună mereu , eram de nedespărțit.
Totul se schimba se de când o cunoscusem pe Lena .