Daddy is Psihopat//Charlie Puth

28

Ma trezesc dimineata in patul meu. Huh, cred ca m-a dus tata.

Ma ridic din pat fara chef de viata, si ma duc înspre baie. Am ochii injectati de la atâta plâns. Ma mai uit o data,si imi dau seama câtă dreptate avea Luisa.....chiar Sunt grasă si urâtă. Nu e de mirare ca Nick m-a lasat.

Ma dezbrac si ma pun sub dus, lasand picurii calzi de apă, sa imi limpezească gândurile.

După ce termin, imi infasor trupul intr-un prosop si ma duc la dulap. Imi aleg o pereche de pantaloni negru si un hanorac fără fermoas, de asemenea tot negru. După ce mă îmbrac, ma asez pe pat. Oare eu chiar mai are rost să trăiesc? Pentru ce? Sau mai bine spus, pentru cine? Daca as muri,nimeni nu mi-ar duce dorul.

Cu inima in dinti ma îndrept spre baie.

Caut o lama.

O găsesc.

Imi suflet mâneca.

Si.....

Apăs.

Simt cum sângele imi năvălește peste pielea alba. Contrastul este spectaculos, necomparandu-se cu durerea.

Mai apas o data. Încă una.

Chiar ma simt mai bine. Cine ar fi spus, ca te poti elibera?

Ma duc la chiubeta,si spăl sângele de pe mana. I-au trusa de prim-ajutor si imi bandajez mana.

Imi trag mâneca, pun totul la loc si ies din baie,nu inainte de a-mi lua 3lame la scoala.

Le pun in rucsac si cobor la micul dejun.

Jos, o găsesc pe Celia si pe tata.

Vreau sa ma pun la masa, dar imi reamintesc ca sunt grasă si trebuie sa slăbesc.

Eu:-Nu mi-e foame.
Celia:-Haide draga.
Tata:-Nu te cred.
Eu:-Atunci bye-bye.

Ies din casă trântind uşa zgomotos in urma mea.

Drumul este linistit, pana la scoala.

Acum imi amintesc. Uitat sa ma întâlnesc cu Tibbi.

Nici nu cred ca ma voi intalni prea curând.

Ma duc in clasa si ma asez in banca fic atunci cand profesoara intra in clasa.

-Buna ziua copii!
Toti:-Buna ziua.
-Deschideți caietele si notați.

Nu pot să cred. Cat de proasta sa fi fost ieri, ca in loc sa ma întâlnesc cu Tibbi si Max, si PRIETENELE lor, eu m-am culcat cu Nick. Mi-am lasat corpul sa raspunda atingeriele sale, si asta ma face sa fierbi in suc propriu!

-Domnisoara?
Eu:-Ăm, da?
-A-ti inteles tema?
Eu:-Da,cred ca da.-nici nu am auzit-o pe profa-
-Bun. Atunci,copii va urez o zi buna. La revedere.
Noi:-La revedere.

După ce ies din clasa, ma îndrept catre curte.

Acolo,il vad pe Alex. Imi dau seama ca a chiulit la ora de romana. Ma vede si vine spre mine.

Alex:-Pe cine avem noi aici!
Andrew:-Alex, las-o! Nu vreau sa ma cert cu Tibbi!
Alex:-M-a refuzat!!! Si in plus suntem dusmani. Pleaca pana nu ma enervez mai tare si te pocnesc.-Spune printre dinti-

Andrew pleaca cu coada între picioare.

Alex imi vorbeste din nou printre dinti:

Alex:-Toata lumea trebuie sa stie ca tu,te-ai culcat cu mine.
Eu:-C-ce?

A terminat-o cu vorbitul printre dinti. A început cu injuriile aduse, ghici? Asupra mea.

Alex:-Curv-o!
Eu:-Te rog.....
Alex:-Ce ma rogi? Vrei ca aseară? Se rezolva.

Nu inteleg nimic. Aseară nu am fost cu el. Isi scoate cureaua de la blugi si isi deschei nasturele pantalonilor.

Lacrimile se fac aparute inca de pe acum.

Alex:-Plângi? Deja? Stai sa vezi ce se intampla mai încolo!

Inteleg de ce toate fete ma priveau întrebător, atunci cand l-am luat de guler.

Acum nu mai pot. Nu mai am putere. Nu mai am viata. Nu mai sunt eu.

Alex:-Asta primesti diseară, acuma, primesti bătaie.

Nu apuc sa protestez, ca imi lipseste o palmă peste obraz si ma trage de par. Acelasi tratament aplicat de Charlie.

La ce ma puteam astepta?

Dupa o lunga perioada de tortura, vine si imi spune superior:

-Scumpi, nici nu sti in ce te-ai băgat cand ai spus ca suntem dusmani, asa ca, STERGE-O pana nu te omor.

Ma ridic plansa de jos si ma duc in spatele scolii.

Aici totul este exact cum imi place. De fapt, cum a inceput sa imi placa. Pentru ca mie, nu imi placea întunericul si pustiul.

Eram, bine spus eram.....fata cu cele mai multe visuri. Copilul mereu vesel.
Fata roz.

De fapt, cred ca am fost mereu asa. Doar ca am purtat o masca prea bine conturată pe calitățile si defectele mele.

Ca, pana la urma, oameni se deosebesc prin defecte.
Toti suntem buni, muncitori, toti avem acelasi calități. Exact ca si piciorul cu muzicianul.
Muzicianul are ureche muzicală, si viziune pentru a putea compune.
La fel si pictorul. Si el are o viziune la fel de ampla ca muzicianul, el are nevoie de ea pentru a putea picta.

Dar, defectele ii diferențiază. Muzicianul poate fi orb, iar pictorul surd. Ei prin asta se diferențiază. Pictorul poate fi avar, iar muzicianul cheltuitor.

Noi toti ne diferentiem prin Defecte.

Buna. Imi pare rau ca nu prea am postat,dar imaginația mi-a dat bătăi de cap. Si, in plus am inceput sa scriu la volumul 2. Dar stai sa vezi pasa proasta! Am sters capitolele pentru ca, Acest mirobolant capitol, mi-a dat peste cap cartea.😚😙😍😘😗. Ne vedem cat de curând.

Un vot si un comm ma ajuta mult să continui. Pwp.🤗😍😍😍