Daddy is Psihopat//Charlie Puth

29

Noi toti ne diferentiem prin Defecte.

Îmi scot lama din rucsac si o apăs pe încheietura. Durerea este plăcuta. Durerea mi-e prieten. Durerea este singurul meu prieten. Ea nu m-a abandonat niciodata. Durerea nu a lasat nici un alt sentiment precum bucuria sa imi fie prieten. Nu. Ea este egoistă. Durerea nu avea prieten, asa ca m-a ales pe mine. Unicul si inegalabilul sau prieten. Corectez prietena.

Mai fac o tăietură.

Sângele se prelinge cu usurinta, intr-un timp monoton pe încheietura mea.

Si uite asa, draga cititorule, asa se scurge si ultima picătură de viata din mine.

1....
2...
3.....
4.....
Tăieturi.

Încheietura mea, parca arată mai frumos.

Imi scot 5bratari din rucaca si mi le pun la mana, Du la ce sterg sângele cu un servetel.

Ma ridic, mai calma de jos si ma îndrept spre ora de diriginte.

Drumul este pustiu. Nu mai sunt elevi curiosi.

In clasa toata lumea sta la locul ei. Pana si Alex. Ma pun langa el. Ma fac mica la locul meu, pana vine Charlie.

Cu ochii injectati de la atâta plâns, reusesc să citesc cartea veche.

Demonul amiezii.....
              O anatomie a depresiei.

Citesc i perioada buna de timp, pana apare Charlie la ora.

Se uita ciudat la mine, in special la ochii mei rosii.

Charlie:-Buna ziua!
Noi:-Buna ziua.

Alex ridica mana sus si il intreaba pe Charlie:

Alex:-Ma puteti muta din banca cu ea?
Charlie:-Da. Jacob, vin-o in banca cu Alex, Emma, du-te in prima banca singura.

Ma ridic si imi strâng cărțile.

Vine si ma ajuta. Imi i-a cartea si se uita atent la ea.

Nu mi-o da inapoi. Incepe sa i răsfoiască.

După ceva timp, mi-o returnează si afirma:

Charlie-Astăzi vom discuta despre ce vreti voi.

Incepe usor usor sa ma doară capul. Ma las cu capul pe banca si astept sa treaca.

Charlie:-Domnisoara,va simțiți bine?
Eu:-Da.

Ca de obicei.

Charlie:-Sigur? Ce te doare.
Eu:-Sufletul......-vorbesc in soapta. Treaba lui daca ma aude sau nu-
Charlie:-Ai spus ceva?
Eu:-Oricum nu te interesează dacă ma doare ceva!
Charlie:-Ba da.
Eu:-Ba nu. Pur si simplu asta este treaba ta.
Charlie:-Respectul domnisoara.

Toată clasa rade. Fac ce stiu ei mai bine. Cauzează durere sufletească si fizica. Mam săturat.

Eu:-Imi cer scuze.....
Charlie:-Ma rog, revenim.

Ei incep sa vorbeasca. La inceput inteleg, insa pe parcurs cuvintele devin tot mai greu de perceput. Mi-e greu să si respir. Treptat mi se închid ochii. Imi este tare somn.