6

47 7 11
                                    

             In toată viața lui Felipe nu văzuse un loc mai imaculat decat acela. Pereți albi, șezlonguri albe, prosoape albe. Totul era alb.
Încă holbandu-se la sală, nici nu il observa pe tipul fără tricou care se apropia de el.
            -Tu trebuie sa fii Felipe, ii spuse bărbatul întinzându-i mâna. Numele meu este Helmar Gustavsson.
            -Da, eu sunt. Încântat de cunoștință, ii răspunse Felipe in timp ce ii strânse mâna.
            -Asemenea. Bun, fiindcă azi e prima ta zi, o sa te rog sa faci o suta de ture de bazin ca încălzire, iar pe urma ne mai gândim.
           Deși era uimit de ce auzise, Felipe isi dădu jos hainele si intra in piscina. Apa era rece ca gheață asa cum se aștepta, însă asta nici nu era cea mai rea parte. O suta de ture? Ca încălzire?
            Felipe se simțea obosit doar gândindu-se la asa ceva. Începu sa înoate si probabil reuși sa facă patru ture înainte sa obosească si sa-si piardă simtul in mâini si picioare.
            -Nu-mi spune ca ai obosit!, striga la el Helmar, o incruntatura formându-se intre sprâncenele sale.
            -Nnnn nu, zise Felipe tremurând de frig. Dddoar cccca imi e cccamm rrreccce.
            -Rece?! Ce Dumnezeu, esti facut din porțelan? Apa e numai buna de înotat. Treci la treaba si nu mai comenta!
            Dupa o ora in care a încercat sa nu moara degerat in piscina, a ieșit si s-a învelit cu un prosop.
            -O sa avem mult de muncă, zise Helmar in timp ce isi scutura capul. Nu pot sa cred cat de fragil esti. Cand Rotkäppchen mi-a zis sa te antrenez am crezut ca vei fi mai breaz. Si cand colo, uita-te la tine: obosești repede, gâfâi ca o capra dupa zece ture si esti incet ca un melc. Ce o sa ma fac eu cu tine?
            Felipe doar se uită in sus către bărbat, fără sa ii răspundă. Daca ar fi fost dupa el, ar fi abandonat toată chestia asta cu înotul. Totuși, nu intra in discuție asa ceva. Rotkäppchen spune, Felipe execută. Asta era noul lui motto, probabil.
             A mai stat câteva minute învelit in prosop, dupa care l-a urmat pe Helmar in sala de Fitness. Si ce surpriza: si aceasta era albă. Parca ajunsese in rai. Problema era ca el se simțea ca in iad.

                                       •

            Pablo stătea in camera lui mizerabila, uitându-se la 'Schimb de mame'. Nu era cea mai buna emisiune, dar măcar era plină de drama si de femei proaste, iar Pablo le adora pe amândouă.
             Dupa ce s-a terminat, a mers la frigider si a scos o farfurie cu mici de la Diana si muștar din cămară. A luat niște pălincă din Ucraina, de la verișoara lui, Anina, și și-a turnat intr-o cană tot lichidul care mai rămăsese. Nu era mult, dar avea sa ii ajungă.
             Începu sa se gândească la Felipe. Se întreba unde dormise noaptea trecută sau daca
măcar a avut unde sa isi petreacă noaptea. Nu știa de ce ii pasa, dar cert era ca nu ar fi trebuit. La o adică,Felipe a fost un nesimțit ieri. Nici măcar puțin respect pentru sentimentele lui nu a avut.
             Isi scoase telefonul din pantaloni si ii trimise un mesaj:

             Imi pare rău pentru aseară. Daca vrei, poți să, știi tu, te întorci.

              Imediat cum a trimis mesajul a regretat. De ce si-a cerut scuze? In mod clar nu era vina lui ca ăsta e felul lui de a fi.
              Se duse pe balconul plin de vechituri si se așeză pe un fotoliu rupt. Privi la copiii de jos care se jucau, părând atât de fericiți si plini de viață. Doua lucruri care lui Pablo ii erau necunoscute.
              Chiar atunci, in umbră, observă silueta unui băiat ce il privea. Era îmbrăcat in negru si purta o pereche de ochelari de soare. De la distanța la care se afla nu reuși sa il identifice pe tipul misterios si pana sa apuce sa ii facă vreun semn, acesta a dispărut dupa clădire.
   Ce naiba?
            Oricine era omul acela, treaba parea foarte dubioasa. Sa fie oare spion? Dar de ce l-ar spiona tocmai pe el?
             Încerca sa isi alunge gândurile si se uita la ceas. Era 10:34. La ora 11 trebuia sa fie la teren si sa se asigure ca fiecare isi făcea treaba.
             Se duse in camera sa schimbe. Fiind o zi atat de călduroasă, isi lua niște pantaloni scurți, un tricou pe care scria C.U.L.T(era un cadou de la Rotkäppchen pentru ziua lui) si niște șlapi. Parul si-l prinse cu un moț roz neon, găsit pe jos langa o ghena de gunoi. Apoi isi lua cheile de la mașina (o Dacia 101 de toată frumusețea) si plecă la muncă.

                                    •

              Lui Felipe ii lua doar cinci ore sa isi termine antrenamentul pe ziua aceea. Dupa ce a părăsit baza sportiva s-a dus sa isi cumpere o înghețată de la Giubaka, un magazin foarte cunoscut din Tenerife. Cand si-a deschis telefonul a vazut ca a primit un mesaj de la Pablo in care ii spunea ca se poate întoarce acasa.
S-o crezi tu, se gândi Felipe in timp ce isi savura înghețata. Daca avea sa se întoarcă in locul acela, lucrurile trebuiau sa se schimbe. Si sa se schimbe in bine.
             S-a hotărât să sune la o emisiune "Curatmania". Cand era mai mic obișnuia sa se uite împreuna cu mama lui si sa se minuneze de mizeria din casele unora. Practic, emisiunea era despre doua femei foarte enervante care se plângeau de jegul din case si apoi le făceau sa arate ca noi.
          Felipe rămase uimit totuși de faptul ca au răspuns si au fost dispuși sa arunce o privire la casa lui Pablo.
          A mers la hotel sa isi ia lucrurile, iar apoi s-a întors la apartament. S-a schimbat de costumul de baie si s-a îmbrăcat cu niște haine luate din Dovali, un centru comercial din orașul sau natal. Apoi, s-a așezat pe un scaun din bucătărie si a început sa aștepte ca cele doua doamne sa apară. Dintr-un motiv sau altul, era chiar entuziasmat,sperând din tot sufletul sa fie de acord si sa facă curat pana la întoarcea lui Pablo.

Mi AmorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum