Fierce Flake

Capitolul 4

Alergam fară a privi în urmă. Ochii îmi erau încețoşați. Nu vedeam unde fugeam însă simțeam că mă îndrept în direcția corectă. Imediat văzusem o casă mai înstrăinată . Uracasem scările sale şi sunasem la sonerie. Imediata uşa se deschise şi fără a-mi da seama căzusem în nişte brațe iubitoare pe care le cunosc foarte bine...

Stăteam aşezată pe pat, ținând o oglindă în mână. Priveam atent în ea şi incercam să mă calmez. Daca la început eram speriată de culoarea pielii ce se schimbă acum eram îngrozită de ce vedeam. Prin părul deja alb se strevedeau nişte şuvite albastre lucind, ochii cândva căprui acum deveniseră albaştri, iar fața îmi era acoperită de fulguleți mărunți ce îmi schibară înfățișarea. Eram atât de surprinsă de ce vedeam încât nici nu observasem cum alături de mine se aşeză cineva. Punându-mi o plapumă pe umeri îmi vorbi cu glas grijuliu.

-Cum te mai simți ?

Eu o privisem şi observând neliniştirea din ochii săi răspunsem

-Totul e în regulă, mă simt bine.

-Atunci încearcă să te calmezi şi să-ți linişteşti gândurile - punându-mi mâna pe umăr spuse ea

Atunci îmi lăsasem capul în jos şi cu teamă închisem ochii. Imediat o mulțime de viziuni îmi tulburaseră mintea, frica puse stăpânire pe mine şi îmi pierdusem concentrarea. Uitasem complet de realitatea în care eram şi vedeam doar imaginile ce tot veneau şi veneau. Simțeam că pierd controlul asupra mea şi asta mă făcu să mă înspăimânt, însă brusc se auzi un glas plăpând ce mă ajută să mă concentez şi limpezându-mi gândurile toate acele scene înspăimântătoare dispărură. Deschizându-mi ochii imediat luasem în mâini oglinda şi privind în ea mă văzusem pe mine cea normală. Fericită mă aruncasem să o îmbrățișez pe persoana de lângă mine scăpând un:

-Mersi Steisy !!!

Ea în răspuns mă strânse mai strâns. Am rămas aşa încă câteva secunde după care ea brusc se îndepărtă de mine şi cu glas serios îmi spuse:

-Melony de această întâmplare nu trebuie să afle nimeni. Inclusiv mama ta.
-Poftim, vrei să spui că trebuie să ascund aşa ceva de mama?
-Credemă mamei tale îi va fi mai uşor să nu ştie că fiica sa are puteri supranaturale ce o transformă întro fată de gheață.
-Însă nu pot să controlez asta, am devenit aşa fără a-mi da seama, iar la loc m-am facut doar cu ajutorul tău. Dacă se va întâmpl în prezența mamei? Ce-i voi spune atunci?
-Linişteştete, trebuie doar să fii concentrată permanent şi nimic nu se va întâmpla.
-Şi asta cum să o înțeleg ?
-Vreau să spun că vei fi nevoită să-ți limpezește mintea de toate problemele exterioare.
-Serios? Fraza asta ma incurcat mai tare.
-Offf încearcă doar să nu te laşi condusă de sentimente.
-Doreşti să spui să-mi dezactivez emoțiile ca un robot ce nu sunt?
-Înțeleg nu e uşor, însă eşti nevoită.
-Bine, însă mama oricum va afla că am lipsit de la şcoală. Ce îi vei spune, ca am plecat în munți unde brusc înebunesc şi fug în pădure unde leşin, apoi sunt internată în spital şi dupa două săptămâni de somn mă trezesc şi fug de acolo. Întâlnesc un baiat pe care eram pe cale să-l omor, iar după mă întorc acasă şi aflu că sunt un monstru.
-Tu nu eşti un monstru.
-Oare. Atunci de ce am arătat aşa?
-Melony puterile acestea sunt un dar.
-Păi nu-l doresc.
-Nu ştiu ce doreşti, însă trebuie să mergi azi la şcoala. Te vei descurca?
-Desigur, însă ce vom face cu mama?
-Nu te gândi la asta mă descurc eu, iar tu dute la şcoală şi cel mai important nu povesti nimănui ce sa întâmplat cu tine
-Bine

Luîndo în brate încă odată m-am dat jos din pat pentru a-mi aranja ghiozdanul. Pregătind tot îmi luasem geaca şi eram gata să ies pe uşă când auzisem glasul său.