Rămân același tip singuratic
Fumez să mă calmez,
Prin tutun neîncetat creez
Cât o să mai rezist,mă intreb,
Inca clipa mi-o traiesc
Nu prea iubesc,
Am si eu probleme,dar le trec zâmbind
Am învațat sa zambesc când am probleme cu mine,scriind,
Poate sunt iresponsabil dar ce ai vrea de la un pusti de 18 ani
De ce sa nu fumez,de ce sa nu beau,
De ce sa nu imi fac propria poezie
De ce sa fiu un robot ca totii ceilati,
Poate poezia nu are rima, dar ii a mea si o fac cum vreau
In viata traiesc cum vreau,
Daca vrei sa faci,fa ce vrei
Fumeaza,bea cat vrei,
Toate poeziile mi-le pretuiesc
Fiecare vers mi-l iubesc,
Mintea asta ii prea bolnava,o sa ajunga in sicriu
Imi spune sa rezist,ca trebuie mult sa scriu,
Râzi de mine ca imi pun depresiile pe foaie
Râzi de mine,cand poeziile mi-le pun pe beat,
Scriu ceea ce simt,nu ii muzica ii poezie scrisa cu lacrimiile unui om beat
Prin ea se calmeaza,
Iti spun Noapte buna,ca am scris prea mult nimeni nu citeste
Totii trec pe langa ea neinteresati,vreau sa ma schimb pe mine,
Poate inca cad in depresii maniacale,tu ai uitat de mine
Eu prin fiecare vers am gasit un nimeni,
O fata,m-a bagat in starii proaste
Cum ea m-a uitat,asa am uitat-o si eu,dar inima imi spune"la ea gandestete"
