Nu pot să mă las de artă
Nu pot să devin normal,
Îmi pun căștile mă duc în lumea mea
Tu oricum nu te uiți la poezia mea,
Văd oamenii care mă prostesc
Cu zâmbetul pe buze îmi spun că mă iubesc,
Priveste ce am devenit
Un nimeni neiubit,
Vreau pentru tine să renunt la alcool
Vreau pentru tine să nu mai fiu nesimtit,
Nu încerca să mă faci să mă simt un suflet gol
Știu că nu sunt iubit,
Sufletul,muzica mi-l hrănește
Ea m-a învățat cum să mă comport,
Să mă desprind de realitate
Să nu mai ascult lumea,
Poate nu sunt normal
Poate sunt anormal,
Ochii ca un lup îmi strălucesc
Urletul îl iubesc,
