Nu am nevoie de ajutor să mă distrug
Și singur reușesc fără cea mai mică problemă,să mă distrug,
Singurătatea mea mă prețuiește
Vărs lacrimii în paharul ce mă iubeste,
Ți-am dat inima,să o bandajezi,că era distrusă
Tu ai făcut din ea un munte de cenușă,
La nimeni nu o mai dăruiesc
Sunt un nimeni,nu mai iubesc,
Sunt gol,poți să mă urăști
Poți să mă iubești,
Unde erai?,cănd aveam nevoie de tine
Ai dispărut,nu te mai întoarce la mine,
Ce frumos era odată,când nu aveam stări proaste
Când nu mă închideam în alcool,
Când inima,nu bătea într-un suflet gol
Când nu mă gândeam tot timpul la moarte,
M-ai învățat să zămbesc
M-ai învățat să iubesc,
Când ai plecat,cu zâmbetul meu ai plecat
Încă stau și aștept,dar nu mi l-ai înnapoiat,
