A new beginning

Întâlnirea

Frig, ură și frică...singurele chestii cunoscute și trăire în ultima perioadă de timp. Spun perioadă de timp pentru că habar nu am cât a trecut de când am fost capturată și obligată să îmi trăiesc zilele laolaltă cu acești oameni nevinovați. Perioadă în care am uitat cum arată soarele și senzația de căldură, de fericire, de libertate. Obligată să îndur bătaia și badjocura gardienilor, obligați să privim neputincioși cum unii dintre noi mor din lipsa apei și mâncării, să fim bătuți și badjocoriți doar pentru simplul motiv că am ieșit din rând sau că am avut tupeul să ne uitat urât la unul din ei. Motive banale care ne pot aduce moartea cât ai clipi. Suntem obligați să ne comportăm ca niște sclavi. Suntem obligați să ne rupem oasele muncind, pentru ca niște prinți răsfățați și prințese ipocrite să aibă parte de "toate cele necesare" pentru a trăi liniștiți în puf. Obligați să ne trezim în fiecare zi cu dorința de a ne pune capăt zilelor doar pentru a scăpa de această tortură numită, în mod ironic "viață". Poate de aceea, mulți dintre noi preferă să moara decât să mai continue așa. Dar nu și în cazul meu. Nu am să mă dau bătută. Cumva, o să evadez și apoi o să îi fac să plătească fiecare bătaie și batjocură adusă fiecărui suflet captiv aici...o să îi torturez până o să îmi implore iertare. O să îi distrug încet... 
Ziua de astăzi a început, putem spune, "normal", ceea ce s-ar traduce prin trezirea noastră din cauza urletelor gardienilor care ne ordonau să ne îndreptăm spre mine pentru a începe munca. Ceea ce era ciudat, era faptul că, în afară de gardieni în uniforme obișnuite, mai existau și câțiva cu uniforme pe care nu le-am recunoscut, având cusute pe ele o emblemă ce reprezenta un frumos cerb, coarnele fiindu-i uriase și frumos cusute comparandu-le cu craniul acestuita. Chestia asta m-a pus puțin pe gânduri, dar singurul răspuns care îmi apăru în cap în acel moment a fost acela că, desigur, gărzile primiseră uniforme noi.
Sincer, mi-aș fi dorit să fie asta.
După ceva timp, unul dintre gardienii cu uniformă nouă s-a apropiat de mine, mi-a desfăcut lanțurile de la picioare cu care eram legata de restul muncitorilor, și a început să mă înghiontească, îndreptându-ne spre ieșirea din mină. Momentul în care am realizat că mă aflu în afara minei, mi-a produs o stare de șoc și eram pe punctul de a leșina din cauza căldurii extreme și luminii puternice. Gardianul care mă însoțea a simțit că ceva nu e în regulă, așa că și-a întețit strânsoarea mâinii, obligându-mă să merg mai repede. Au durat câteva secunde bune până să îmi pot recăpăta capacitatea de percepe încotro ne îndreptăm, și atenția mi-a fost captată de un cort uriaș și frumos amplasat chiar în fața noastră. De ce se afla aici? Și, mai important, de ce mă aflam eu aici? E o nouă metodă de tortură și sunt prima care are onoarea de a o încerca?
Înghițind în sec, cu o mulțime de întrebări și cu acest gardian idiot care mă strângea din ce în ce mai tare de braț, ne-am îndreptat spre intrarea cortului, privirea căzâdu-mi pe cele 4 santinele aflate acolo. "Wow...am dat de bucluc" am spus în șoaptă,rânjind,urmată de chicotitul guturai al soldatului care mă escorta.
-Daca ai să fii fetiță cuminte, nu ai sa plătești nimic, îl aud spunând încă amuzat.
"Fetiță cuminte"?? Idiotul ăsta nu realizează ca pot să îl dezarmez în câteva secunde, iar capul lui să ajungă pe jos?
Ridicând din sprâncene, mi-am întors fața către el.
-Crezi că dacă aş fi fost așa "cuminte" mă mai aflam acum aici?
Acesta şi-a dat ochii peste cap, pufnind, împingându-mă spre intrare.
-Am adus-o, spuse pe un ton grav în momentul în care eram față în față cu cele 4 santinele. Cu priviri nesigure, bărbații m-au analizat din cap până în picioare.
-Vorbesti serios?! striga una din gărzi, încă holbându-se la mine. Dar e o fată!
-Oo...dar nu ești cam misogin pentru un chip așa frumos? întreb rânjin înspre el, observând cum înghite în sec și își indreaptă spatele.
-Eu...ă...
-Taci Ress! i-o taie un alt gardian. Tu, nu crezi ca ai cam mult tupeu pentru o simplă țărancă?!
-Sa vezi ce tupeu o să am când o să iți scot dinții și o să te pun să îi înghiți, mârâi, smucindu-mă din strânsoarea gardianului meu. Cu ajutorul neatenției lui, scap din strânsoare și mă năpustesc asupra gardianului cu gura mare, piciorul meu făcând contact cu bijuteriile lui, iar capul meu cu nasul lui, privind cum firișoare de sânge se scurg în timp ce el cade la pământ gemând puternic.
-E mai bine, mai multă liniște, șoptesc încă rânjind observând fețele șocate ale bărbaților prezenți.
Am simtit o durere apăsătoare pe umăr, apoi o palmă puternică a facut contact cu obrazul meu murdar de praf și transpirație, fiind împinsă prin intrarea in cort, auzind în spate câteva înjurături înăbușite la adresa mea, venind probabil din partea acelui "gura mare". Cu un chicot, am început să analizez interiorul cortului.