Louis s-a intors dar nu s-a intamplat nimic. Prima oara , credeam ca l-am confundat , insa sclipirea din ochii sai era aceeasi pe care o vazusem acum 2 ani. Ochii aceia albastrii , in care te pierdeai. Ma apropiasem de el , cu emotii , daca imi va spune sa plec...mai ales pentru totdeauna.
"Buna" am zis pe un ton usor , destul de calm.
"Hey. Tu esti cel care a cantat ma devreme nu ?" intreba el de parca nu m-ar cunoaste. Ce se intampla cu el ?!
"Da" spun incet dezamagit de ce ma intrebase.
"Cine este ea ?" spuse aratand spre Eleanor care statea cu mama si Gemma.
"Ea este o prietena. Si nu , nu este iubita mea sau ceva. Ne-am cunoscut la liceu." spun indiferent de aceasta situatie jenanta.
"Apropo , ma cheama Louis" Atunci totul a fost confirmat. El era. Baiatul cu ochi albastrii , par saten si ganduri line de care ma indragostisem.
" Numele meu este Harry" nu spuse nimic , doar am dat mana linistiti , ca doi barbati care se intalnesc prima oara.
Eleanor veni inspre noi , cu un zambet mare pe fata.
"Buna , Harry. Bravo , pentru auditie , dar el cine este ?" intreba curioasa. In gandul meu , imi era frica sa le fac cunoastinta.
"Eleanor , el e Louis , un alt concurent. Louis , ea este Eleanor , una din prietenele mele. " am spus , iar cei doi au dat mainile prieteneste.
Dupa aproximativ 10 minute de discutii , ne-am indreptat spre casa. Lacrimile din ochii mi le tineam cu greu. Nu ma mai recunoaste...chiar atat de putin am insemnat pentru el ?! Ca o foaie de hartie pe care o faci un avion iar apoi ii dai drumul...
Le-am spus mamei , Gemmei , lui Ed , si lui Eleanor ca am putina treaba in oras. Am alergat pana la cel mai apropiat magazin de bijuterii personalizate. Le-am spus c-am cum as vrea sa arate mult doritul lant , cu un avion din hartie ca si model. M-am asezat pe scaunul din fata magazinului , si am scos jurnalul . Am inceput sa scriu in el.
Draga jurnalule ,
Durerea ma invadeaza.Asa este cand iubesti ?! Cand iubesti si nu esti iubit inapoi ?! Cand te simti un obiect ?! Prefer sa mor decat sa mai stau asa... totul este dus...doar moartea mai ramane ca solutie. In acest jurnal voi mai lasa doar o poza cu noi doi... Apoi... Imi voi lua "La revedere " de la tot. Defapt , de la nimic. Totul este pierdut. Cu aceasta propozitie , si aceste ganduri imi voi termina viata.
Adio ,
Harry Styles.
Am terminat de scris indreptandu-ma spre casa , platind lantul. L-am pus la gat , tinandu-l strans in mana. Am vorbit cu Ed , si i-am spus ca voi merge la un hotel in aceasta seara. Am gasit cel mai apropiat hotel , si l-am sunat pe Will , un prieten vechi care acum vinde droguri. L-am rugat sa vina in 10 minute la Hotelul Walton, cu 14 tablete din cele mai puternice droguri. 14 , varsta perfecta. Cea la care Louis a plecat...el avea 17...era mai mare.. . Dar varsta nu conteaza. Peste 10 minute a venit Will. I-am dat 500 de lire si a plecat . M-am asezat pe pat cu jurnalul langa mine si medalionul in mana. Le-am dat pe toate pe gat si ultimele puteri am zis
"Te iubesc , Louis. Adio !" Si dupa am inchis ochii , negrul cuprinzandu-ma.
