One shot and you die

Capitolul 6

           „O singură dată am rămas fără cuvinte: atunci când un om m-a întrebat: "Cine eşti?"" — Khalil Gibran

   Medai pov.

Masina lui Sebah se oprise in fata blocului, dau sa cobor ,dar ceva îmi atrase atenția, era o masina, mai bine spus persoana a care-i aparținea masina.
Era prea frumos sa fie adevarat!Au aflat...au aflat ca am rămas.

Îmi intorc privirea spre Sebah și avea o privire nedumerită.
            Dacă ar știi cine sunt , sigur as fi moarta.
Jace mi-a confirmat ca Sebah e unul din frati lui Salvadore.
         S-a schimbat mult de când l-am vazut ultima data. De la pustiul ce era ,a devenit un adevarat bărbat, e înalt , masiv și plin de tatuaje. Pana și culoarea parului i s-a schimbat, de la blondul deschis ce-l avea , acum are o nuanță de castaniu deschis.
       Doar ochii i-au rămas aceiași,  albastru pur.

          Îmi reîntorc privirea spre masina parcata putin mai încolo de bloc și observ ca in ea era cineva,dar nu era ea. Probabil a trimis pe cineva sa ma urmărească.
        -Ne mai vedem! Ii spun in timp ce cobor.

Trântesc cam prea tare portiera și intru in bloc.
Ca de obicei, doar zumzetul neoanelor se auzeau, in rest o liniște morbinda stăpânea clădirea.
Usa apartamentului era deschisă, intru și tot ce gasesc era bezna.
Aprind becurile din salon și totul e la locul lui ,mai putin un bilet ce se afla pe masa.
Îl dezîmpăturesc și doar câteva cuvinte erau scrise caligrafic pe bilet.

"Nu te mai poti ascunde Medai.
F."

Îmi scot telefonul din buzunar și o sun pe bunica.
Dupa al doilea bip îmi răspunse.

-Ce s-a întâmplat?ma întreba cu o voce adormita.
-Mai ramai la matusa Petunia și săptămâna viitoare,bine?
-Bine,dar s-a întâmplat ceva?spuse cu o voce îngrijorată.
-Nu ,dar m-am gândit ca ai vrea sa petreci mai mult timp la cabana mătușii.

Și după o alta serie de replici ,in care îmi spunea sa am grija, am inchis.

Ma duc in camera și încep sa-mi împachetez câteva lucruri necesare:haine, banii  și pistolul.

Activez toate alarmele in casa, in cazul in care cine va mai intra și părăsesc ,din nou, apartamentul.

In 5 minute eram in garaj și dădeam prelata jos de pe bestie.
Nu am mai condus-o de la accident, mi-e dor de răgetul ei.
Las valiza in portbagaj și urc la volan.

O pornesc și plec in viteza din garaj.
In nici 5 secunde aveam deja 230 km/h și o destinație necunoscuta.
Nu am degand sa fug din nou ,ci doar sa ma ascund câteva zile pentru a-mi plănui un plan bun de atac.

Era ora 5 și răsăritul își împrăștiate culorile pe cer ,iar Rihanna cu melodia Skin îmi dăruiau o stare de bine.
Răsărit ,muzica și condus ce putea fi mai perfect de atât?

Opresc intr-o benzinărie pentru a face plinul la masina. Cobor din masina și astept ca omul ce lucreze aici sa-mi pună benzina. Într-un final termina și plec la casierie.

Un casier tânăr ma saluta plictisit.
                  După ce-mi spune cât ma costa ,ma întreba .
-Mai doriți și altceva?
-Da, o cartela de 6 euro și o sticla de Jack.
-Aveți 18 ani?
Ma uit mai dur la el de data asta și ii spun.
-Probabil nu știți cine sunt?