Cersetorul

Auzeam in spate un zgomot care imi asurzea timpanele...zgomotul acesta imi aducea aminte de ceva...insa nu mai stiu de ce anume...mi-se parea atat de cunoscut insa mintea mea nu reusea sa il distinga nu reusea sa il perceapa.De unde il stiam de unde?!

Cersetorul este acea persoana care este atat de degradata si josnica Incat este la mila altuia pentru a bea un pahar cu apa..pentru a manca o portie de mancare pentru a purta o haina nicidecum noua ci una veche cu amprenta adanca a unei povesti a celui care a purtat-o primul o persoana care nu are casa nu stie unde o sa doarma el nu traieste zile..luni sau ani..nu asteapta bucurii sau sperante...el traieste clipa pentru el nu exista azi maine sau candva exista doar cuvantul "acum"...acum ce mananc?acum unde dorm?acum unde ma duc?acum ce fac?

Asta eram eu,un cersetor abandonat,fara vise,fara sperante,fara viitor.Casa mea era intreaga lume...puteam sa dorm unde vreau,fie ca era o banca in parc fie un colt Intunecat pe o bucata de carton...fie in fata unui mare hotel de 5 stele....in cateva clipe puteam crede ca sunt un mare patron ce vrea sa isi fumeze o ultima tigara inainte sa intre in hotel si se gandeste la ce afaceri va face maine sa ii ridice profitul?!!....

Adesea adormeam cu lacrimi in ochi gandindu-ma...de ce eu??de ce??pentru ce??plateam oare pentru o greseala facuta in trecut?ma aruncase cineva in strada?copii mei ma abandonasera si imi vanduse miseleste casa?

Erau intrebari la care nici eu nu puteam raspunde.Suferisem un fel de blocaj intern al creierului...o mare bucata din mintea mea se afla intr-o zona intunecata,umbrita si o mare bucata din viata mea era ascunsa acolo...un fel de cum ii spune?...amnezie!!?...amnezie,da asta era raspunsul.Cat de ciudat este ca un amnezic sa isi aduca aminte de acest cuvant...amnezie.

Nu stiam de ce ma aflu pe strada..ce caut eu cine sunt???...Pur si simplu am deschis ochii si m-am trezit aici.Tot ce imi mai aduc aminte sunt doar mici franturi din viata mea...copii...bicicleta...masina...casa...mancare..o femeie cu parul lung,negru matasos maini fine albe ma mangaie pe frunte...ma alinta...ma simt in siguranta langa ea...apoi iar deschid ochii si ma vad pe strada...in frig..singur parasit...fara prieteni.

Tot ce am gasit in prima zii cand m-am trezit in aceasta ''casa'' au fost un telefon cu simul blocat...o hartie cu o denumire...Alina...cine era oare Alina??...si o batista folosita murdara de ceva galbui..fara miros.

-Domnule!domnule plecati de aici va rog se aude o voce groasa de barbat

-In curand or sa vina turistii si or sa va vada aici si nu este frumos.Spuse aceeasi voce....

cesetorule!!!adica eu.....mie mi-se spunea..

Plecand capul in jos..cu o lacrima rece ce se scurgea adanc pe obrazul meu ma inepartez incet incet de acest loc,un fel de hotel de 3 stele situat langa Ianga un muzeu sau asa ceva...un adevarat focar turistic...primeau clientii si cu animale cu tot in cazare....

Ce ciudat!tu sa stai pe strada...si un animal la caldura cu mancare....spalare si tot ce ii trebuie....

pasesc rapid traversand strazi, parcurgand alei,blocuri,baruri nostalgice pline de clienti dornici de a cumpara fericire la pahar..licoarea aceea spirtoasa urat mirositoare si incolora care totusi te face sa vezi viata in roz...cand aveam bani si eu alegeam aceasta culoare....insa am spus stop!m-am hotarat sa aflu adevarul...cine sunt eu...cine este Alina...si de ce aveam eu o batista murdara in buzunar si acel telefon cu simul blocat?! da asta vroiam sa aflu..cu gandul la aceste lucruri nu am bagat de seama cat de mult ma indepartam....ma indepartam de ce?! stai putin!! de ce aveam aceasta senzatie...cand intreg universul era casa mea...intreaga lume covor de sufragerie toata tara perna mea...aveam nevoie doar de odihna...dar sentimentul acela de nesiguranta de frica de a dormii oriunde imi apasa greu in coaste ca un pumnal..imi zvacneau tamplele...iar eu tot mergeam si mergeam...Frica este un motor foarte puternic motivational..ea te poate duce in locuri intunecate unde nici macar tu nu ai ajuns in mintea ta...unde creierul desii are acces refuza sa paseasca in aceste umbre...ii este frica de frica!

Totusi,unde ma indrept eu? Catre cine...catre ce...este deja trecut de ora unu,noaptea isi spune cuvantul..la fel si varsta...dar...oare cati ani am eu??..nici atata lucru nu stiam..adesea trecand pe langa magazine sau cladiri cu geamuri..ma priveam in oglindire...parea sa am undeva la 40..42 de ani..insa partea ciudata este ca...ma simteam de 19 ani..

In sfarsit...cred ca am ajuns! mi-am spus eu in minte,usurat de vederea unui mare maldar de gunoaie intre niste pomi inalti..bine legati...plini de frunze mari si verzi.

Ajung langa copac ma intind si inchid ochii obosit insa...aud niste soapte:

-Sa-l lasam acolo!

-Este mort?

-Nu!nu! inca mai rasufla!

-Prietene stii cine esti?stii cine suntem?ce s-a intamplat?

-Lasa-l lasa-l esti nebun!ne va recunoaste sigur..cred ca stie totul..si daca nu..sigur isi va aduce aminte!

-Nu!nu!uite cum da din cap descumpanit...nu stie cine suntem..da-i o sansa sansa sansa...

Statiiiiiiii statiiii! am strigat eu sugrumat de acele cuvinte...cine sunt eu?!! statiii...ma aude cineva? strigam eu nebun ridicat in picioare in mijlocul gunoaielor mirat de tot ce auzisem..caci nimeni nu era in preajma..a fost un vis..o mica amintire mi-a cutreierat creierul si panza de paianjen a fost indepartata de o miscare o prima miscare a rotitelor..

Toate cuvintele imi sunau clar in minte acum..insa de unde le stiam..?? nu aveam cum sa aberez...creierul meu le retinuse de undeva.

Dar acum era tarziu..eram obosit si vroiam sa dorm...mai mult adormit decat treaz...am tras catre mine o perna rupta...gasita in marele munte de gunoi..am proptit-o usurel sub cap...si mi-am spus...acum poti dormii..sasa nu intelegi nimic

..odihneste-ti mintea si maine voi incerca sa gasesc un nou plan pentru a descoperii mai multe despre visul meu..sau!!! poate cine stie chiar voi continua in acea seara cu un nou vis..care poate imi va face o conexiune