Cersetorul

OGLINDA

Adrian...Adrian! trezeste-te este tarziu!

-imediat doamna!am raspuns eu putin confuz de auzul unui nume pe care nu il recunosteam..insa mi-se parea familiar.

-Ce doamna!Adrian?! sunt eu Alina...ce aberezi acolo!!

-Alina!am sarit eu ca ars...Alina!!in sfarsit acel nume pe care mi-l aminteam insa nu reuseam sa il leg de nimic altceva decat de celelalte obiecte gasite in prima zi de "nou nascut"..prima zi de amnezie si ceata totala...

Ridicandu-ma in capul oaselor nu am reusit sa dezlusesc decat ca ma aflam pe un pat mare si matasos,acoperit de o patura delicata la atingere in stanga un birou cu un calculator pe el o scrumiera cu o tigara aprinsa inca fumegand in dreapta o oglinda imensa incadrata intr-un sifonier ce reflecta falnic o fata inalta cu parul negru si lung,ochi albastri,gura mica si mult rujata cu un rosu aprins..tipator.

-Domnisoara!tin neaparat sa aflu unde sunt?spuneti-mi imediat am tipat eu panicat ridicandu-ma brusc in picioare,tremurand din toate incheieturile ca dupa o lunga noapte de betie..nu imi era teama insa nu mai intelegeam nimic.Sigur visez imi spuneam intruna in gand asteptand ca in fata mea sa apara muntele de gunoi iarasi.

-Adrian linisteste-te a fost o seara lunga si grea,te inteleg ca esti obosit dupa o astfel de noapte insa nu chiar asa!! sunt eu Alina scumpa ta iubita :))...

-Pleaca de aici fantazma!am strigat eu tulburat,nu te cunosc de nicaieri!eu nu am nici o iubita!eu sunt un simplu cersetor!nu am pe nimeni!nu te cunosc nu te cunosc!

-Adrian,termina ma sperii...mai bine trezeste-te..poate nu ai dormit bine!

-Pleaca pleaca!strigam eu disperat inchizand ochii strans si sperand ca din clipa in clipa sa dispara aceasta fata...si sa apara maldarul de gunoaie...insa acest lucru intarzia sa apara.

Adunandu-mi ultimul gram de luciditate incerc sa deschid gura sa ii spun ceva...insa raman mut iar in loc de ce vroiam sa spun...pe gura nu imi iesea decat un singur cuvant:

-Oglinda...oglinda,oglinda

Aratam eu cu degetul drept spre usa sifonierului unde era incadrata....oglinda!oglinda!

-Adrian termina!ma sperii baiguia fata aflata in fata mea..si incepu sa planga.Instinctiv am dus mana spre fata ei si usor am sters lacrimile ei,am mangaiat-o pe cap,I-am atins buzele facandu-i semn sa taca si am continuat uitandu-ma fix in ochii ei:

-Oglinda...reflecta adevarul??asa este?

Adrian..ce fel de intrebare este aceasta?...ce se intampla cu tine?! spuse fata printre suspine..

In fata mea in oglinda aceea de pe usa sifonierului vedeam un baiat inalt tuns scurt cu o mica barbuta foarte fina buze scorojite ochi mari si expresivi...uimit si totodata ingrozit de aceasta imagine puteam observa ca isi misca buzele o data cu ale mele..se mangaie pe cap o data cu mine.....asta pentru ca eu eram aceea persoana...eu eram acel baiat inalt de 19 ani ce statea de partea cealalta a reflexiei...oglinda reflecta adevarul...eu eram acea persoana.Dar cum?! de ce? ce cautam aici? de ce arat asa??!!...