The Queen of Vampires

Capitolul 4

Stand pe banca in parc ,unul dintre ei spune :
-Hai sa mergem la locul nostru secret...
Nedumerita ma uit spre Raven care imi spune:''Ai rabdare!Vei vedea!''.

Ne ridicăm cu toții și plecăm spre parcarea din spatele parcului.Acolo ne-am împărțit în două :intr-o mașina eu , Raven și Robbie ,iar în cealaltă mașina încă 3baieti cărora nu le cunosc inca numele,dar sper că îl voi afla in curând.

După 20 de minute petrecute în mașină în care am ascultat niște melodii rock care spre surprinderea mea mi-au plăcut ,am ajuns pe un drum de piatră.Eram înspăimântă de locul în care am ajuns ,dar am ales sa nu spun nimic .Din mașina auzeam cum pietrele zburau de sub roțile negre , făcând contact dur cu caroseria neagră a Opelului , probabil zgâriind-o !

La un moment dat , Jessica a deschis geamul , spunând că dorește să intre aer curat.Chiar atunci am intrat într-o pădure deasă.Era o liniște apăsătoare...o liniște care te făcea să îți fie frica chiar de propria umbră . Singurul sunet care se auzea era șuieratul vântului printre crengile bătrâne ale brazilor înalți,ceea ce îmi contura un mai mare sentiment de teama.

Motorul mașinii noastre se oprește brusc,urmat de motorul celeilalte mașini, atunci când ajungem la o casa cu etaj ...veche și părăsită.
-Am ajuns!spune Raven fericit.
Toți se bucurau. Eu mă uitam înspăimântă la locul in care am ajuns.Nimeni nu știa unde sunt !Mama știa că sunt în parc !

Am sperat că nu vom inta in vechea casă și că vom sta pe iarba umeda din jur,dar când l-am văzut pe băiatul blond ,care s-au prezentat a fi Paul  cu ochi albaștri că vălurile mării  că se duce înspre terasa șubredă a casei, orice speranță mi s-au năruit.Am intrat cu toții.Casa , deși era veche și urâtă , ceva din mine mă făcea să mă simt feeric când am intrat in ea.Simteam ca mi am descoperit o noua latura.Ba chiar mai mult decât atât , am simțit că atunci m-am născut, iar viața de până atunci a fost o singura proba pentru ce avea să urmeze . Corpul meu se reflecta intr-o mare oglinda ce stătea atârnată, aproape să cadă,pe un perete galben pal zgrimturat . Când m-am privit mi-am seama că pandantivul lănțișorului meu strălucește măi rău că niciodată . Când m-am întors , ceilalți amici se uitau la mine cu un zâmbet satisfăcător pe fata lor .

M-am dus spre ei . Ceilalți doi băieți pe care încă nu îi cunoșteam s-au prezentat că fiind Alex și Jameson și mi-au spus că erau gemeni . Întregul grup  stătea pe canapeaua verde că smaraldul, care era foarte ponosită . Aceasta era înconjurată de două fotolii imense , iar în fata ei domnea o masa prăfuită din lemn de stejar.
Aceștia se uitau la mine parcă voind să îmi spună ceva foarte îngrozitor și nu știau cum să înceapă . Privire grele se aruncau inte toți,iar o atmosfera apăsătoare de neliniște  domnea în întreaga încăpere . L-am văzut pe  Jameson care a aruncat o privire spre Paul care spunea: " Acum e momentul " ,iar în secunda următoare ,mana lui Paul mi-a înconjurat întreg maxilarul,ne mai putând să-l mișc ,de apoi să  tip ,iar Jameson s -a apropiat de mine pundandu-mi pistol la tâmplă.Ma uitam către Raven care mă privea foarte relaxata.Eram îngrozită la maxim

Apoi Jameson mă prinde brutal de mana,strangandu-ma din ce in ce mai tare si, continuând să îmi tina pistolul la tâmplă , urca cu mine pe scările instabile ale casei , ajungând la etaj.Aici totul era diferit.Totul arată atât de nou ,de contemporan . Un covor roșu, drept de un palat regal ,se așternea pe întreg coridorul,iar de o parte și de alta uși din lemn de nuc stăteau sub dominația celei din capătul coridorului care era imensa și impunătoare.Raven ma  trăgea din ce in ce mai rapid , iar când ajungem la ușă imensă din capăt , aceasta îmi lasă o secundă pistolul de la tâmplă și cu o viteză ne mai văzută bagă cheia în broască ,o sucește,iar ușă se deschide . Ajungând in camera care nu avea niciun geam, era pur și simplu întuneric, acesta ma arunca pe pat și imi leagă mâinile la spate  și întreg corpul de pat.
Se îndreaptă spre ușă și îmi spune:
-Dacă ții la viața celor dragi ție,vei facem cum spun eu , dacă nu aceștia vor muri!
Apoi îmi zâmbește, aratandu-si colții și iese pe ușă, având grijă să o închuie , iar pe mine mă lasă să mă zbat singura intr-o frica și durere imensa!

Hello !Îmi cer scuze că nu am mai postat!Dar intr-o zi mi-a venit ideea sa o  continui!De acum voi incerca sa postez cat mai des, minim un capitol pe săptămână!
Vă rog să o votați și , dacă vreți ,să îmi dați sugestii de continuare în comentarii și cum vi se pare, deoarece numai cu sprijinul vostru o voi continua!

V-am pupat 😘