Little kids with big dreams

"Things get on the next level"

Din nou e luni. Este ora 10. Sunt pe teren singur si arunc la cos. Am zis ca ma.voi apuca de antrenamente dar mai bine vin aici sa exersez. Exersez deocamdata jumpshot-urile. Dupa cateva clipe apare si Jason cu Angel. Vin pe teren cu bicicletele si ma intreaba.
Jason: Ce naiba faci aici?
Eu: Arunc la cos. Dăăă....
Angel: Ai timp si mai tarziu stii?
Eu: Pai mai tarziu am planuit sa stau in cartier.
Jason: Vii cu bicla mai tarziu in cartier?
Eu: Asta imi era planul.
Angel: Atunci merg la antrenament...
Eu: Ghinion.
Jason: Asta i-am spus si eu.
Eu: Ce vant va aduce pe aici.
Jason: Pai am fost sa te chem si tatal tau a zis ca esti deja afara si asta e singurul loc unde puteai fi....
Eu: Angel pana la urma i-ai dat cadoul Kirei?
Angel: Nu, dar ii voi da azi inainte sau dupa ce vin de la antrenamente de apuc.
Jason: Esti cu bicla?
Eu: Da.
Jason: Hai sa dam o tura.
Eu: Incotro?
Jason: Inapoi pe strada si de acolo mai vedem.
Eu: Eu zic sa mai stam pe aici putin. Inca e dimineata.

Angel: Sunt de acord cu asta.

Jason: Fie, atunci hai sa stam.

Asta si facem. Stam pe acolo si discutam. Se facuse ora 1. Iau mingea si merg la bicla.

Eu: Haideti sa mergem.
Jason: Dupa tine asteptam...
Eu: Atunci haide.
Jason: Tine pasul.
Nu mai zic nimic si am urcat pe bicla. Pedalez repede iar Jason e in spatele meu. Angel vine incet. Mai mult eu cu Jason concuram zici ca am fii intr-o cursa. Pedalam repede si dintr-o data o masina iese din parcarea de langa un magazin si se opreste si ne taie calea. Jaso incetineste. Am loc sa ma strecor in spatele masinii. Continui sa merg intr-o roata si intorc ghidonul ca sa ma pot strecura. Trec pe dupa masina dupa franez rapid si evit gardul in care era sa intru. Continui sa pedalez pana ajung la banca. Ajung la banca si dupa 3 secunde apare si Jason.
Eu: Angel unde e?
Jason: Credeam ca stii tu?
Eu: L-am lasat in spate demult.
Jason: Atunci cred ca e pe drum.
Chiar dupa ce zice asta apare Angel.
Angel: Acum pentru ce naiba ati concurat?
Eu: Pentru un Nvidia GTX 1080...
Angel: De ce nu ati zis asa.... As fii ajuns primul atunci.
Eu&Jason: Vai de capul tau...
Angel: In fine, cine a ajuns primul?
Jason: Nebunu asta care a trecut pe dupa masina ca sa ma depaseasca..
Eu: Ce e drept am ajuns primul. Cum am ajuns e partea a doua.
Angel: Si acum ce facem?
Eu: Stam pe aici ce am putea face?..
Jason: Sa ne dam.
Eu: Am putea face si asta dar acum eu zic sa stam pe aici.
Ma pun jos pe banca. Imi deschid telefonul si vad ca am primit mesaj de la mama. Imi zice sa vin acasa rapid.
Eu: Baieti merg pana acasa.
Jason: Ok fii rapid.
Eu: Inteles.
Iau bicla si merg catre casa. Intru in casa si o intreb pe mama care e graba. Vad ca citeste o hartie foarte atent. O intreb mai tare de data asta si imi zice sa citesc ce scrie pe hartie ca cica e pentru mine. Iau hartia si ma uit. E scris in engleza dar inteleg ce scrie. Citesc tare pe romana sa inteleaga si mama si tata.
" Buna ziua Allen Jefferson. V-am trimis aceasta scrisoare care este defapt o invitatie la Universitatea din California, Los Angeles prescurtat UCLA. Datorita unor videoclipuri de pe diferite retele de socializare ati captat atentia multor elevi de aici. Universitatea noastra face preselectii pentru noi jucatori de basket pentru echipa universitatii. Astept o scrisoare cu raspunsul si aprobarea parintiilor tai. Va vom da informatiile referitoare la transport sa ajungeti aici dupa raspunsul tau." Semnat Steve Alford(Antrenorul principal al echipei de basket UCLA). Dupa ce am vazut scrisoarea am ramas uimit si las foaia sa imi pice din maini. Am fost chemat la preselectii pentru o universitate din America. Iar dupa aceea as putea ajunge in NBA. Asta e o oportunitate mare. Parintii mei stateau si asteptau raspunsul meu. Nu stiam ce sa spun. Le-am zis ca ma mai gandesc, am luat hartia si am plecat inapoi afara. Pe cand am venit afara vad ca la banca sunt si Kira si Kylie. Ajung acolo si le salut.
Jason: Pentru ce te-ai dus acasa?
Eu: Stii bine engleza?
Jason: Da.
Eu: Citeste.(dandu-i scrisoarea).
Jason sta cateva secunde citind-o. Imediat dupa ce termina.
Jason: Nu e posibil... Asta chiar se intampla?
Eu: Da.
Jason: Bine ma nebunule. (Batand palma).
Kira: Ce se intampla?
Eu: Am fost chemat in L.A. la o universitate de acolo pentru preselectii la echipa de basket.
Kira: CUM?
Eu: Datorita videoclipurilor facute de Kylie si de alte persoane. Au ajuns populare si au fost vazute si de antrenorul principal al echipei UCLA.
Kira: Serios?!?
Eu: Da.
Kira: Si te duci?
Eu: Inca nu m-am gandit. Sincer chiar as face-o dar totusi e cam brusc sa ma duc intr-o tara noua unde totul e complet diferit.
Kira: Nu ezita. E o sansa unica in viata. Esti un prost daca nu mergi.
Eu: Maine scriu raspunsul.
Angel: Dupa o perioada parca poti intra in NBA Draft?
Eu: Da.
Kira: Deci tu ai sanse sa intri in NBA?
Eu: E destul de mult de lucru pana acolo. Plus nici nu stiu cum ma voi descurca la preselectii..
Kira: Te vei descurca, nu te mai gandi la rele. Gandeste pozitiv.
Eu: Bine.
Kylie: Totusi e cam ciudat ca sa fii preselectat vazand doar niste videoclipuri.
Eu: Mereu esti obiectiva asa-i?
Kylie: Cand e nevoie da.
Kira: Adica tot timpul. *tusind*
Kylie: Mai taci...
Kira: Doare adevarul?
Kylie: Ce amuzanta esti...
Kira: Stiu mersi.*zambind*