Little kids with big dreams

"Welcome to UCLA"

E ora 10, o zi de marti linistita. Stau in fata calculatorului si trimit e-mail-ul cu raspunsul meu pentru invitatie la preselectii. Raspunsul meu este afirmativ. Le-am trimis e-mail ca accept sa particip la preselectii. E-mail-ul a fost trimis. Acum tot ce pot face este sa astept. Dar se pare ca nu fiindca tocmai primisem un mesaj.
*Mesaje*
Kira: Neataaaa.
Eu: Neataa.
Kira: Ce faci?
Eu: Stau tu?
Kira: Stau... Ai putea sa vii cu mine?
Eu: Unde?
Kira: O plimbare scurta.
Eu: Cand?
Kira: Acum.
Eu: Vin.
Kira: Ne vedem la blocul meu.
Eu: Bine.
*Convorbire incheiata*
Las jos telefonul, inchid computerul si merg sa ma imbrac. Imi iau un jersey cu Kevin Durant niste pantaloni albastrii si baschetii rosii. Dupa ce ma imbrac iau telefonul si plec afara. Ma duc repejor catre blocul Kirei. Atunci a iesit din bloc cand am ajuns si eu acolo. O salut si o intreb.
Eu: Incotro?
Kira: Pana la farmacie.
Eu: Atunci sa mergem.
Farmacia era la 13 minute distanta de blocul Kirei. Pe drum tot povesteam si radeam despre intamplari petrecute la scolile noastre. Ajungem la farmacie iar Kira intra. Inainte sa intre i-am zis ca eu intru in magazin. Dupa ce a intrat m-am dus si eu in magazin. Mi-am scos portofelul si fara sa imi dau seama de unde observ ca am 50 de lei. Cum naiba au ajuns astia aici. Ma plimb prin magazin si vad ca sunt ceva animale de plus si observ ca is foarte ieftine. Daca azi e ultima zi aici macar sa fac ceva placut pentru cineva. Iau un ursulet si merg sa platesc. Merg la casa, casierul scaneaza codul si imi zice ca costa 30 de lei. Ii dau bancnota de 50 si ii mai cer o ciocolata. Iau ciocolata si ursuletul. Le ascund repede la spate. Kira vine si zice:
Kira: Ai luat ceva?
Eu: Nu. Ai luat tot ce trebe?
Kira: Da. Sigur nu ai luat nimic?
Eu: Sigur?
Kira: Atunci ce ascunzi la spate?
Eu: Nimic.
Kira: Sa vad. Incercand sa se uite ce am.
Ma intorc repede sa nu vada.
Kira: Stiu ca ai ceva acolo.
Eu: Fie iti arat dar inchide ochii intai.
Kira: Ahh fie.*inchizand ochii*
Pun ciocolata ca si cum ar tine-o ursul si i le intind in fata Kirei.
Eu: Bun poti deschide ochii.
Kira: Awww pentru mine?
Eu: Da.
Kira: Mersiiiii. (Strangandu-ma in brate).
Ma tine asa cateva clipe dupa care mergem catre blocul ei. Ajungem acolo in vreo 7 minute. Cand ajungem si o salut pe cand sa faca un pas sa plece in bloc, venindu-mi gandul ca plec pe o perioada lunga, o prind de umar o intorc si o strang din nou in brate. Ii spun in soapta ca poate asta e ultima data. Dupa ce o las pornesc catre casa. Ea s-a grabit repede in casa. M-am dus repede catre casa. Intru in casa si deschid calculatorul. Deschid e-mail-ul si vad ca mi-au raspuns cei de la UCLA. Maine la 7 sa fiu in aeroportul din oras. Acum era 11. Mai am timp sa fac o gramada de lucruri. Stau in casa pana la vreo 4 cand dintr-o data suna telefonul. Iarasi mesaj.
*Mesaje*
Angel: Boss mergem pe teren?
Eu: Din moment ce nu am nimic de facut haide.
Angel: Noi suntem deja aici. Ne vedem.
Eu: Stai. Cum adica "voi"?
Niciun raspuns.
*Convorbire incheiata*
Presimt ca v-a fii interesant. Imi iau aceleasi haine pe mine si bratara pe care scrie "I promise". Iau bicicleta, mingea si m-am dus. Ajung la teren in 20 de minute si vad ca acolo sunt Angel, Jason si Kylie. Kylie e aici fara Kira? O mirare. Dupa aceea vad ca aici e si prietena lui Angel. Ma duc catre ei si ii salut. Dupa ce ii salut ii intreb:
Eu: Unde e Kira?
Kylie: Vine imediat...
Eu: Bi..ne atunci mergem pe teren?
Angel: Haide venim eu si Jason.
Eu: Atunci haide.
Mergem noi 3 pe teren. Dar totusi tot simt ca parca ceva nu e in neregula. Eu si cu ceilalti doi aruncam la cos linistiti si mai radem si povestim. Arunc la cos si cum ratez mingea zboara pe langa mine. Merg sa o iau si ma uit si vad oe cineva cunoscut dupa gard. Arunc mingea catre cei doi iar eu merg sa vad cine e. Sar gardul si ma uit si o vad pe Kira. S-a intors cu spatele. Merg incet catre ea sa nu isi dea seama ca sunt eu. Ajung in spatele ei si pun mainile pe umerii ei. Ea face ochi mari dar nu zice nimic.
Eu: Hei care e problema?
Kira: Toata ziua acele soapte ce le-ai zis au fost in mintea mea. Si totusi nu vreau sa cred asta.
Eu: Nici eu nu voiam sa se ajunga la asta... dar voi veni inapoi.
Kira: Peste cati ani? 4? 5? Sau chiar niciodata...
Eu: Nu mai fi negativista. Merg doar pentru preselectii.
Kira: Si dupa aceea esti inscris la universitatea aceea si nu prea o sa ai timp sa vii... Plus daca te si alege in echipa....
Eu: Calmeaza-te. Voi veni inapoi cu prima ocazie.
Kira: Sper ca asta faci.
Eu: Nu vii?
Kira: Unde?
Eu: Pe teren.
Kira: Inca nu....
Eu: Atunci stau si eu aici.. Cum iti place ursul?
Kira: Foarte mult. Mersi.(zambind)
Eu: Cuplacere.(zambind)
Kira: Ar fii timpul sa plecam.
Eu: Acasa?
Kira: Da.
Eu: Atunci sa mergem. Domnisoarele inainte.
Kira: Mama ce gentleman esti azi.(razand).
Eu: Ca intotdeauna.(razand).
Mergem ne luam lucrurile si plecam catre casa. Pe drum ii spuneam Kirei la ce ora plec. Ajungem la blocul Kirei iar eu ma grabeam. I-am lasat si bratara cu "I promise". Dupa aceea m-am dus repede catre casa sa imi impachetez lucrurile. Ajung in casa si vad ca deja bagajele imi sunt facute.
Eu: Mamă tu mi-ai facut bagajul?
Mama: Da. Tatal tau te duce maine la aeroport.
Eu: Bine. Merg fac un dus si ma pun sa dorm bine?
Mama: Bine.
Merg fac un dus rapid si dupa ma pun sa dorm. Venise dimineata urmatoare. Era ora 6. M-am ridicat repede din pat si am fugit la baie sa ma spal repede pe dinti. Tata deja isi bause cafeaua si astepta sa ma imbrac. M-am imbracat rapid cu ce haine am gasit si am pornit catre aeroport. Am ajuns in aeroport. Vad ca acolo asteapta cineva. Merg acolo si ma intreaba:
Stranger: Tu esti pustiul care merge in L.A?
Eu: La UCLA da.
Stranger: Urca.
Imi iau la revedere de la tata si dupa urc in avion cu bagajele. Dupa o zi intreaga de zbor. Aterizez in L.A. Cobor din avion si era un autocar. Cred ca ma asteptau pe mine din moment ce scrie UCLA Bruins. Urc in el si toata lumea se uita urat la mine.
Driver: You are the kid from Europe?
Eu: Yes.
Driver: Put your bags in the back off the bus then get in.
Eu: Understand.
Ma duc pun bagajul in spate si urc in autobus. Imi caut un loc. Este un loc langa un tip. Eu sunt singurul alb de aici. Restul sunt tipi negrii. E bine totusi ca nu sunt rasist. Il intreb.
Eu: Can I sit here?
Guy: You can white boy...
Eu: Thanks. I'm Max.(intinzand mana)
Kevin: I am Kevin.(dand mana cu mine).
Mergem timp de 40 de minute si ajungem la universitate. Cobor, imi iau bagajul si ma uit pe tabla unde scrie: "Welcome to UCLA".