Capitolul 1 - Greşealӑ

121 14 5
                                    

-          Merg sӑ mӑ plimb, Tom! strigӑ Hilary din pragul uşii, înşfӑcându-şi geanta de umӑr.

  Tom, bunicul ei de şaptezeci de ani, se opreşte subit din butonatul telecomenzii şi o fixeazӑ cu o privire neliniştitӑ.

-          Ce-ar fi sӑ ne uitӑm împreunӑ la meci, ce zici? E douӑsprezece noaptea.

-          Lipsesc doar zece minute, replicӑ fata, promit. Te iubesc!

  Deschide uşa de la intrare şi pӑşeşte în aerul rӑcoros al nopţii de primӑvarӑ, întâmpinatӑ de zgomotul asurzitor al claxoanelor maşinilor. Se îndreaptӑ spre Seventh Avenue, trecând pe lângӑ cupluri îmbrӑţişate şi bӑrbaţi extra musculoşi care o privesc pieziş.

  Pentru şaisprezece ani, Hilary Davis aratӑ ca o majoretӑ de vreo optsprezece ani, cu picioare lungi acoperite de blugi boyfriend şi puloverul Lee Cooper cu un umӑr dezgolit. Pӑrul şaten întunecat îi este ca de obicei împletit într-o coadӑ lungӑ dezordonatӑ, nuanţa acestuia contrastând chiar şi în lumina slabӑ a felinarelor cu ochii ei albaştri ca sticla.

  Seventh Avenue este pustiu la ora aceasta, strӑduţele înguste fiind pe jumӑtate cufundate în beznӑ, aşa cӑ Hilary se plimbӑ singurӑ pe lângӑ vitrinele magazinelor închise. Trecând printr-un petic neluminat de trotuar, bascheţii i se afundӑ într-o bӑltoacӑ murdarӑ şi se opreşte sӑ analizeze pata greţoasӑ, mormӑind printre dinţi în felul ei tipic.

  Cu colţul ochiului zӑreşte o umbrӑ mişcӑtoare şi, întorcându-se spre ea, zӑreşte o...

  Creaturӑ întunecatӑ inumanӑ. Hidoasӑ. Macabrӑ. Imposibilӑ, ca un monstru din filmele horror. Hilary scoate un ţipӑt de surprizӑ şi groazӑ la vederea conformaţiei slinoase a creaturii şi chipul diform, cu douӑ adâncituri negre în locul ochilor şi un soi de gurӑ imensӑ, fӑrӑ dinţi, la fel de întunecatӑ şi adâncӑ.

  În secunda aceea de groazӑ inimaginabilӑ, partea raţionalӑ a minţii fetei îi spune cӑ e doar vreun copil deghizat sau vreun afiş cartonat, dar arӑtarea este mult prea realӑ pentru vreuna dintre variante.

  Gura monstrului de gelatinӑ se deformeazӑ într-un fel de rânjet odios şi creierul lui Hilary îngheaţӑ pur şi simplu. Inundatӑ de o panicӑ macabrӑ, se rӑsuceşte pe cӑlcâie şi o ia inconştientӑ la fugӑ pe unde venise, picioarele grӑbindu-se cu o vitezӑ de care nu credea cӑ e capabilӑ. Ceva greu o izbeşte în spate şi se prӑbuşeşte dureros pe pavajul cenuşiu, aterizând pe palme cu putere.

  Aruncӑ disperatӑ o privire peste umӑr şi zӑreşte creatura apropiindu-se încet de ea, alunecând pe pavaj fӑrӑ picioare.

  Totul se deruleazӑ mult prea repede pentru Hilary ca sӑ poatӑ înţelege cӑ de undeva aterizeazӑ un grup de bӑieţi care imobilizeazӑ monstruozitatea şi cumva o... o spintecӑ în douӑ bucӑţi gelatinoase.

  Unul dintre bӑieţi se îndreaptӑ rapid spre ea şi îngenuncheazӑ mult prea aproape de trupul ei zgribulit şi îi ridicӑ delicat bӑrbia, rostindu-i blând:

-          Înghite asta şi vei fi bine, îţi promit. Dacӑ nu vrei sӑ mori.

  Hilary simte cum ochii i se mӑresc şi mai mult şi îi trebuie câteva secunde sӑ proceseze vorbele tipului. Îi priveşte palma în care se gӑseşte o micuţӑ pastilӑ incredibil de strӑlucitoare şi, paralizatӑ din cauza şocului, deschide pur şi simplu gura când el i-o strecoarӑ printre buze. Pastila îi aluecӑ uşor pe gât şi efectul ei este instantaneu – o stare de moleşealӑ invincibilӑ o cuprinde şi vederea i se înceţoşeazӑ, apoi totul se cufundӑ în beznӑ.

Oraşul de CeaţӑUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum