Mă mai ştii ?

Cei mai buni prieteni

~Anko POV~

-Blondino? Ai o guma de şters ?
-Da. Caută în penar. zic neinteresata.
-Bine! spune cu gura plină de la un sendviş cu caşcaval (preferatul meu).

Nici nu apuc să mă întroc bine că acesta mi-l întinde.

-Ştiu ca vrei! Haide ia! Mâncăm amândoi.
-De asta te iubesc eu pe tine!spun foarte entuziasmata.
-Adică ma iubesti doar pentru mâncare sau cum ? ma intreaba indignat de ce am zis.
-Poate...mâncarea e viața mea.
-Atunci nu primeşti nimic!!
-Hai mă că glumeam! Te roog nu te supara! Nu am mancat nimic de dimineata ... ma milogesc eu.
-Nici nu o sa mananci! spune strict.
-Ah...A da ?? Bine! Atunci o sa mananc singura punga de banane invelite in ciocolata pe care o am in ghiozdan si pe care voiam sa ti-o dau tie, daaar asta e! zic si imi pun mainele in san.
-B-banane cu ciocolata !?se mira. Ah.. joci murdar...murura el...chiar si asa tot nu iti dau nimic! Te ingrasi! Nu mai manca asa mult! spune si scoate limba la mine.
-BINE! Domnu "mananc la 12 noaptea un borcan de gem de capsuni si 2 pungi de pufuleti"!.. si scot din ghiozdan punga de cipsuri.
-BINE! incearca el sa para tare si se intoarce cu spatele, dar vad cum saliveaza dupa ce ii ajunge mirosul de ciocolata la nas.
-Of... ia si tu chitra. spun si ii intind punga. Macar eu nu sunt chitra ca tine, chitrosule. spun si scot limba la el.

Se uita la punga, apoi la mine si apoi iar la punga.

-Ah, nu pot sa rezist!!! baga mana si scoate un ditamai pumnul plin.
-Hooo haplea! Si mie ce-mi ramane? Crezi ca e groapa fara fund? Urangutanule!
-Stii ca sunt slabiciunea mea! spune cu gura plina gata sa se inece. Uite, ia si tu, imi intinde sendvisul lui.
-De cand asteptam sa spui asta ! si ma napustesc asupra lui muscand cat pot de mult, adica jumatate, din sendvis.
-Alooo capro !! Unde te crezi ? Pe camp ? Ce musti asa zici ca nu ai mai vazut mancare pana acum.

Ma bufnise un ras de era sa ma inec rau de tot.

-Cine vorbea!? In plus stii ca este una din slabiciunile mele!
-Stiu, cum sa nu stiu... cred ca stiu mai multe despre tine decat stie oricine care te cunoste:))
-Sa fi sigur de asta !! Numai cu tine pot sa vorbesc deshis despre problemele mele si esti singurul care ma intelege ! Si oricum, daca o luam asa, asta se aplica si in cazul tau.
-Normal! Tu esti SINGURA cu care vorbesc despre chestiile personale si nu numai. Imi esti cea mai apropiata persona.

~Jungkook POV~

Anko este o fata mica de inaltime cam de 1,56. Are parul blond si o nuanta de ochi albastri cum rar gasesti. Anko a avut un trecut foarte nefericit, daca pot spune asa. Parintii ei au murit cand ea avea doar 9 ani, intr-un accident de masina. O iubeau enorm si ea lafel, avand o relatie destul de stransa. A suferit mult, dar nu avea cui sa ii spuna, asa ca s-a inchis ea. Nu mai avea nici o ruda, asa ca a fost adoptata de o alta familie prea neglijenta pentru ea. Mama vitrega era mereu plecata de acasa si nu numai ziua, ci toata saptamana sau luna, ba chiar si mai mult in unele momente ale anului. Ultima data a plecat acum mai bine de doua luni, iar eu sunt sigur ca si a gasit pe altcineva din mai multe motive. Tatal ei vitreg este si el mereu plecat de acasa si nu exista seara in care sa nu vina baut, cu hainele mototolite si sa nu se ia de biata fata, facand scandal si spargand tot ce prinde.
In clasa a 5-a s-a mutat in clasa mea. Era retrasa si nu vorbea decat cand era intrebata de profesori. Avea rezultatele cele mai mari din clasa, dar imeni nu o baga in seama. Ziceau ca e ciudata si sarita de pe fix. Mie mi-a atras atentia intr-un fel, nu pot sa zis ca nu e frumoasa, dar nu a fost din cauza asta. Pur si simplu mi se parea foarte interesanta si misterioasa. Nu stiu de ce. Am incercat sa vorbesc cu ea, dar mereu ma ignora sau respingea. Nu m-am dat batut si am insistat, dar nu in sensul enervant. Incet, incet am inceput vorbim mai mult si dupa ce a prins putin curaj, am inceput sa ne cunostem. Cred ca a fost (si inca este) cea mai de treaba si draguta persoana pe care am intalnit-o si nu exagerez. Am inceput sa vorbim din ce in ce mai mult pana am devenit cei mai buni prieteni. Mi-a povestit despre trecutul ei si astfel s-a mai eliberat de povara pe care o tinea strans legata in interiorul ei. A prins multa incredere in sine si asta m-a bucura enorm.
Acum vorbim deschis despre orice problema avem, ajutorul fiind reciproc. Sincer sa fiu si eu aveam nevoie de o persoana ca ea. Nimeni nu a reusit sa imi ajunga la suflet cum a facut ea si nu prin trecutul ei tragic ci doar prin felul ei de a fi: gingas si in acelasi timp puternic , sensibil si totodata si orgolios. Nu mi-as fi putut imagina ca o fiinta ca asta poate fi prietena cu mine.
Nici eu nu sunt asa bine vazut in clasa. Parintii mei sunt foarte bogati si mereu se speculeaza ca ii mituiesc pe profesori si toate cele. Multi se apropie de mine doar pentru bani si asta urasc cel mai tare. Ea insa a fost diferita. Nu stia cine sunt si totusi am devenit prieteni. Dupa ce a aflat imi era extrem de teama ca o sa ma foloseasca si va trebui sa ma indepartez de ea desi ma atasasem foarte tare si nu voiam sa ii dau drumu, dar spre surprinderea mea raspunsul ei a fost: "Si ce? Asta nu te scuteste de tema la mate! Hai mai repede!". Nici macar nu i-a pasat. Cand am invitat-o sa doarma la mine  prima data, mi-a spus ca nu vrea sa deranjeze si mi-a facut cele mai gustose prajituri pe care le-am macat vreodata. Stia ca stau intr-un palat si ca imi pot permite zeci de prajituri ca astea, dar a insistat sa mi le aduca si le -am mancat in mai putn de 1 minut la cat de bune erau. Am fost extrem de fericit si si acum imi asuc aminte gustul aceala incredibil.

~Anko POV~

-Aww~ uranguran mancacios si dragut ce esti!
-Aww~ capra mare , infometata si draguta ce esti!
-Hei nu sunt asa mare! Am 45 de kilograme!ma bosumflez eu ...
-Glumeam pitico! Cateodata ma mir cat de slaba esti la cat de mult mamanci. spune si ma ia in brate si ma saruta pe frunte ca un frate mai mare protector.

E asa bine in bratele lui Jungkook. Ma simt asa protejata. Langa nimeni nu ma simt cum ma simt langa el. E singurul om care a resit sa se apropie de mine asa de mult si care mi-a castigat increderea totala. Este cea mai buna persoana pe care am intalnit-o.

-Te iubesc, Junkook! spun eu inca in bratele sale.
-Si eu te iubesc, Anko! Acum hai acasa, m-am saturat de scoala! Vii la mine, da? ma intreaba el.
-Pei, nu stiu... Deja am venit toata saptamana si nu stiu ce o sa zica patintii tai ...
-Nu fi prostuta. Mama te iubeste. Uneori ma intreb daca ține mai mult la tine decat la mine.
-Nu mai exagera! spun si ii dau cu pumnul usor in mana.
-E adevarat! Ba chiar vei sta tot weekend-ul pentru ca tot e vineri si am gasit niste filme de groaza geniale la care sa ne uitam. Hehehe...rade el malefic
-Aoleu nu-i a buna! Mai am timp sa fug ?  ma prefac speriata.
-Nup.

Ne uitam unul la altul si incepem sa radem isteric ca 2 handicapati care am scapat de la spitalul de nebuni.

Heei lume! 😄 Asta e prima mea carte si sper sa va placa. Primul capitol e cam amestecat😅 si putin siropos , dar daca o sa continuati sa cititi nu o sa regretati. 🙏
Si LA MULTI ANI si un AN NOU fericit tuturor!

P.S. La media este Anko.