Mă mai ştii ?

Imi pare rau...

~Anko POV~

-OMG!!! Nu creeeeeeeed!!! Daaaaaa!!!!
Visul meu se va impliniiii! Doamne iti multumesc! tip eu prin casa facand plecaciuni in fata unei icoane. O sa plec si o sa imi implinesc visul!!! Nu o sa-l mai vad pe nenorocitul de tata! O sa fiu liberaaa ca pasarea ceruluui! O fiu foarte departe de tot ce e aici, de parte de Seoul!....Departe de.....Jungkook ? Nu, nu, nu asta nu poate fi adevarat. Off nu se poate. Era prea frumos sa fie totul perfect. Nuuu.

Ma mergem agitata prin camera lui dintr-un colt in altul. Nu stiam ce sa fac. Sa ii spun? Sa nu ii spun? Dar cum as putea sa stau departe de el. El a fost singurul care a fost aproape de mine cand toti ma lasasera. Nu pot sa il parasesc. Dar daca nu fac asta visul meu se va duce pe apa sambetei. AHHH...de ce e viata asa de cruda!?

~Flashback~

Este ora 10. Kookie s-a dus pana in oras sa cumpere ceva pentru mama sa. Eu am ramas acasa. "Oare ce sa fac pana se intoarce el?" Imi aduc aminte de scrisoarea de ieri. Aseara am fost atat de obosita incat daca nu ma batea Kookie la cap dormeam imbracata pe canapea. Nu voiam sub nici o forma sa urc scarile,dar noroc ca m-a luat el pe sus.
Ma indrept spre ghiozdanul in care am pus scrisoarea. Parea destul de formala. Oare de la cine e? DE LA O FACULTATE DE MEDICINA? DIN EUROPA??? wtf ce naiba?

"Draga Song Anko,

Iti transmitem felicitari pentru rezultatele excelente la olimpiada intercontinentala de biologie-chimie la care ai participat in urma cu putin timp. Suntem constienti de cunostintele tale si desi ai doar 13 ani, am vrea sa ni te alaturi si sa studiezi cu ajutorul profesorilor universitari arta medicinei. Vei face urmatorii ani de liceu la cea mai prestigioasa facultate de medicina din Europa, Carol Davila, din Romania.

Vei primi o bursa si astfel toate cheltuielile sunt incluse, de la cazare si masa pana la cursuri si ore suplimentare plus bani de buzunar.
Pentru mai multe informatii sau intrebari aveti adresa de mail: caroldavila@yahoo.com si numarul de telefon: 0722222222.

Te asteptam cu drag,
decanul facultatii."

~End flashback~

-Ce ma fac ???

In acel moment doamna Jeon intra in camera cu un cos cu rufe calcate si aranjate.

-Esti bine, draga mea? Ce s-a intamplat? ma intreaba vazand cat de agitata sunt. Daca e ceva nu te sfii sa imi spui. Te voi ajuta cat de mult pot. spune si ma ia in brate.

In acel moment imi dau lacrimile si incep sa plang in hohote. Nici eu nu stiu de ce. De cand mama s-a stins nu am mai simtit atata caldura din partea unei persone inafara de a lui Jungkook. Dar acum era diferit. Parca simteam bratele mamei care ma cuprind si ma tin strans. Plangeam din cauza tuturor sentimentelor acumulate in mine. Stresul din cauza scrisorii, amintirea mamei, caldura acestei persoane.

Dupa ce m-am linistit i-am povestit despre scrisoare, despre plecarea mea ca nu voiam sa il parasesc pe Jungkook si ca nu stiam ce sa fac.
Aceasta m-a strans din nou in brate.

-Off, scumpa mea. Stii ca te iubesc ca pe propiul copil, iar Jungkook ca pe propia sora si nu am renunta la tine pentru nimic in lume, dar daca asta e visul tau noi nu vom sta in calea ta. Este alegerea ta daca pleci sau daca ramai. Noi te vom iubi si te vom sustine indiferent cat de departe esti.

Avea draptate. Stiu ca ma iubesc si eu ii iubesc la fel de mult. Si vom pastra legatura indiferent unde ne aflam. Voi merge in Europa si imi voi urma visul!

-Dar... cum ii voi spune...? Ii voi rupe inima cum mi se va rupe si mie...
-Nu iti face griji. Sunt sigura ca va intelege. Chiar daca el e nevoit sa ramana aici va fi mereu cu tine, in inima ta si in agenda de telefon😉imi spune si imi face cu ochiul pentru a mai destinde atmosfera.

Atunci se auzi usa de la intrare "Am ajuns!" striga el de la parter.

-Ma duc sa il chem. Mult noroc. imi zambeste ea si pleaca la parter.

Vai doamne. Cum o sa reactioneze? Cum ii spun? Vai! vai! vai! A intrat pe usa speriat.

-Anko! Ce s-a intamplat ? Esti bine? Ai patit ceva? Mama mi-a spus ca vrei sa vorbesti cu mine. E totul in regula?

Nu stiam ce sa fac. Stateam cu capul in jos fara sa spun nimic doar ascultand cat de ingrijorat era.

-Kookie...a tacut instantaneu. Mai stii olimpiada de bio-chimie? La care am luat premiul 1 la nivel intercontinental?
-Normal! Si acum imi aduc aminte cum i-ai dat peste nas cu diploma si cu premiul si ce fata a facut cand a vazut ca esti prima inganfatul ala care ti-a pus piedica in spatele scenei. spune el amuzat de acea amintire. Dar de ce?

-I...imi...pare...rau... spun eu in soapta.
-Ce? Nu am auzit.
-I...imi pare rau! spun de data asta mai tare incat sa ma auda insa fara sa imi ridic capul, nu puteam sa il privesc in ochi. Ii dau scrisoarea sa o citeasca. Mi-e frica...

-CUM? spune dupa ce o citeste.
-Imi pare rau...

Hehehe😅 putin suspans nu strica. Oare cum va reactiona Jungkook? Bine sau rau ? Veti afla in cap urmator. 😘Stiu ca e cam scurt dar o sa ma revansez eu. Multumesc mult.