-Aaa...mama ci..ci..cine e ea? Si..de..de ce arata ca mine?
-Ea e Katherine...sora ta geamana.
-Poftim??!! Aveam o sora geamana iar eu dupa nu stiu cati ani aflu?
-Draga mea...eu si tatal tau am crezut ca sora ta e morta datorita unui accident. Azi cand am gasit-o...am devenit cei mai fericiti parinti.
Cu toate ca e geamana mea...ea arata bine. E frumoasa...buze mari si rozalii, piele ca de ciocolata, ochi caprui deschisi...era perfecta.
- Eu sunt Katherine...tu cum te numesti?
- Eu...eu sunt Alice.
- Cum de arati exact ca mine?
Daa...fix ca tine..
- Pai...nu stiu, suntem surori, cred ca e normal.
- Alice, draga mea, ii poti arata tu surorii tale unde va e camera?
- Adica vom dormi in aceeasi camera?!
- Normal!
Oh doamne...
- Vino.
- Bine.
*******
- Bun...deci asta e dulapul tau...apropo nu te ajut sa despachetezi, nu umblii in lucrurile mele fara voia mea...ok?
- Bine.
- Aici e baia. Ai dubii, ma intrebi, nu faci nimic de capul tau, ne-am inteles?
- Desigur!
- Bun...Tu nu vii la scoala?
- De maine.
- Ok...Pai eu ma pregatesc pentru scoala, daca vrei te poti duce la mama in bucatarie.
- Desigur.
A plecat...E asa ciudata fata asta. Ea doar aproba ce ii spun eu fara nici un comentariu. Sper sa ramana asa.
Bine macar ca m-am imbracat. Mai trebuie sa-mi pun cartile in ghiozdan. Am uitat sa spun. Pe langa faptul ca sunt un zombie, sunt si o tocilara. Cred ca cea mai mica nota la mate a fost 9.
Imi iau ghiozdanul, cobor scarile, iau un mar, o pup pe mama si ma indrept spre usa. Inainte de a o deschide imi intorc capul catre Katherine si avea ochii rosii. Clipesc de doua-trei ori repede si vad ca ochii Katherinei sunt normali...Ceva se intampla.
In drum spre scoala vad multe persoane adunate in mijlocul strazii. Ma duc si eu sa vad ce se intampla. In mijloc era un baiat care nu i-am putut ghici varsta dar era plin de sange. Vrand sa plec, ma dau in spate si o vad pe...Katherine.
- Ce cauti aici?
- Am venit aici pentru ca am vazut acesti oameni adunati si m-am gandit ca poate pot ajuta cu ceva.
- Dar cum ai...defapt las-o balta...
- Vrei sa te conduc la scoala?
- Nu, multumesc!
- Bine, atunci voi pleca.
- Aa..Stai!
- Da?
- Cati ani ai?
- 157 de ani.
- Ce?
Si a disparut...
Cum e posibil asa ceva sa dispara intr-o secunda...si..si cum sa aiba 157 de ani..e imposibil!
Continuarea-Capitolul 3.
