Fata in negru

12.

După ce m-ai dat efectiv afara in șuturi si ai plecat dracu stie unde, m-am așezat pe treptele din fata blocului asteptandu-te.

Dece stăteam acolo? Nici eu nu mai stiu. Poate ca vroiam sa imi cer scuze pentru ceea ce s-a intamplat, sau poate ca inca voiam raspunsurile alea idioata, sau poate doar stăteam ca prostul dorindu-mi sa vorbesc cu tine. Chiar nu imi mai amintesc dece eram acolo.

Dar totul s-a schimbat atunci când soarele a apus si tu te-ai intors acasa.

Cate ore stătuse acolo asteptandu-te? Cred ca in jur de trei jumătate, dar nu conta asta.

Gluga hanoracului iti acoperea fata aproape in totalitate, iar mâinile iti erau in buzunare. Ceva era ineregula cu tine. O puteam spune doar după felul în care mergeai, si nu pentru ca avem nustiu ce conexiune sau alta prostie de acest fel, tu schiopatai, si era vizibil ca dracu.

-Ce s-a intamplat cu tine? Am intrebat atunci când ai ajuns in fata scărilor.

-Nu-i treaba ta oxidatule.

Auch. A durut. Si pentru informația ta, sunt blond natural, dar tie nu iti pasa de asta.

-Hei, așteaptă, vreau sa vorbesc cu tine.

Te-am prins de mana, rasucindu-te spre mine și pur si simplu am rămas șocat. Din cauza lumini ce iti cădea pe fata am putut vedea dincolo de umbra acelei bucăți de material ce ti-o acoperea.

Buza de jos iti era spartă, nu imi putea da seama cat de grav era din cauza sângelui ce ti se scurgea excesiv pe barba. Obrazul stâng iti era rosu si umflat, dar cel mai tare m-a speriat sângele ce curgea in parauri dese din zona tamplei.

Ti-am luat palmele în ale mele si le-am analizat cu grija. Nodurile iti erau si ele, ranite e putin spus, distruse. Iti puteam vedea acel strat alb. Da, iti puteam vedea osul.

-Cum naiba ai ajuns in starea asta? am șoptit neavând curajul de a vorbi mai tare.

Nu mi-ai raspuns asa ca te-am privit din nou. Lacrimile iti spalau fata.

Te-am tras la pieptul meu strangandu-te puternic in brate.

În ce naiba te-ai mai băgat de data asta sateno?