21

167 18 6
                                    

Mi- am afundat mâinile în buzunarele jachetei, privindu-te cu atentie.

—Ma duc sa ma plimb, m-am saturat de spitale.

Am vrut sa trec pe langa tine dar corpul mi-a fost oprit, mana ta prizandu-se dr încheietura mea.

—Tu nu pleci nicăieri.

Ai mărit cuvintele spre mine.

Sincer in momentul ala nu ma impresionai. Dintr-un motiv ciudat nici nu voiam să te văd.

Aveam nevoie doar de mine in momentul ala.

Ma simteam dezarmat complet si nu voiam ca tu sa ma vezi asa.

Am pufnit, tragandu-mi mana din grandoarea ta, afundundu-mi-o in buzunarul de la spate al blugilor.

—Nu e problemă ta dacă plec sau nu. Oricum, n-am nevoie sa stau internat din cauza unui leșin. Acum daca ma scuzi, eu unu am plecat.

M-am intors pe călcâie, vrand sa ma bat singur pentru tonul rautacios pe care l-am folosit.

Poate ca acum ne întorceam iar la început. Cand deveneam doi necunoscuti unu pentru altu.

Eu cu dorinta de a te salva, tu cu impulsul de a te distruge.

Un ras prostesc ma bufnit. Noi am fost si suntem doi necunoscuți unu pentru altu.

Nu-ti cunosc numele sau varsta. Nu stiu ce te face fericita sau ce te face sa plângi. Iti stiu doar culoarea ochilor. Acel verde ce anunță furtuni de sentimente asupra ta.

Eu nu te cunosc si nici tu pe mine.

Ceva s-a izbit de spatele meu, doua brate firave imbratisandu-si torsul.

Am fost uimit pentru o secundă. Neștiind cum sa reacționez.

—Dă-mi drumul. N-am chef sa fac pe îndrăgostitul acum.

Am incercat sa iti înlătur brațele dar tu ai facut opusul, strangandu-ma mai puternic.

—Nu ma intereseaza asta. Tu m-ai facut egoista care sunt acum. Asumăti responsabilitatea si nu ma părăsi. Nu acum.

Cuvintele iti erau tăiată de pauze scurte ce se combinatu cu suspine.

Tu plângeai.

—Esti prima persoana ce mi-a permis asta. Nu ma părăsi. Nu vreau sa mai pierd pe cineva. Te implor blondule, nu ma îndepărta si tu.

Nu stiu cand lacrimile au început să îmi curgă si mie pe obraji.

Am fost un nemernic de prima clasa. M-am gândit doar la ce vreau eu, ce simt eu, nu m-am gândit si la tine.

Am reusit sa ma întorc cu fata spre tine si te-am îmbrățișat strâns, afundandu-mi fata-n parul tau.

Mâinile tale strângeau materialul jachetei ce o purtam iar palmele mele iti strângeau umeri.

Eram disperați sa ne avem unu pe altu, ne vrand sa ne mai dam drumul niciodată.

Devenisem doi egoiști ce aveau nevoie doar unu de celalalt.

Fata in negruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum