Ești cel mai mare necaz al meu!

Părinții mă caută..

Tipii ăia au plecat. Eu l-am cuprins pe Vlad. Era întuneric, se auzeau greierașii.
Am ajuns la Vlad acasă. Casa era cam mică, dar comodă.
-Părinții tăi sunt acasă?
-Au plecat la Roma pe o săptămână.
-Sper că până atunci mă voi întoarce acasă!
-De ce?
-Păi, să nu mă vadă părinții tăi.
-Ei, ce dacă te vor vedea?
-Nu îmi vor spune nimic?
-Voi spune că ești iubita mea!
-Dar ce eu nu sunt și așa iubita ta?
-Ești, ești!
Am aprins televizorul. Mergea o comedie. Era foarte hazlie! Peste o
oră s-a terminat. Vlad căuta un film. M-au sunat părinții.
-Alo.
-Alo, fato, ce îți pare că nu te vom găsi? Că nu te vom suna? Că nu vom veni după tine? Nerușinat-o!
-Mamă, eu sunt bine aici, nu cred că mă voi întoarce degrabă acasă!
-Ce? O să-ți spun eu ție !
Am închis. Am crezut că vor veni să mă ia. Mă temeam. Însă știam că ei nu știu unde trăiește Vlad.
-Ce au spus?
-O să vie după mine...
Vlad a făcut niște ochi, foarte ciudați.👀 Deparcă el avea un plan.
Mă temeam deja de el...
Oare cui să-i cred? Oare pe cine să-l iau în serios?
Nu știam pentru cine sunt, de ce sunt și cui sunt?
M-am dus să fac duș. Era seara și ne-am culcat.
A bătut cineva în ușă. Era ora 2.54.
Vlad s-a uitat, și era poliția.
-Repede ascunde-te!
-De ce? Cine este?
-Poliția! Poate că ia trimis părinții tăi!
-Doamne!
M-am băgat în dulap. Vlad a deschis.
-Bună seara!
-Bună...
-Nu ați văzut această fată?
Și au arăt o fotografie de a mea.
-Hmm, nu nu am văzut-o.
-Bine, noapte bună!
-Noapte bună!
Eu am așteptat să se ducă și am ieșit din dulap. Și am strigat tare:
-Ura!
-Ce e?
-Nu mă vor găsi!
-Ei, nu spune tu așa!
-Da ce?
-Știi, poate te vor găsi.... Dar eu asta nu vreau!
Dar polițiștii când au auzit că eu am strigat s-au întors înapoi. Stăteau și ascultau la ușă.
-Deschideți! Poliția!
Vlad a deschis.
-De ce va-ți reîntors?
-Ne-ai mințit! Dacă mai spui un cuvânt, vei veni pe 15 zile la noi în ospeție!
Vlad nu a spus nimic. Doar ma cuprins pe mine.
Polițiștii m-au luat. Am ieșit din bloc.
-Cine va trimis?!
-Părinții tăi!
-Vă rog, faceți-mi ceva! Vă dau 5.000 lei poate mai mult...
-Ce vreai?
-Spuneți părinților că nu ma-ți găsit. Dar pe mine ascundeți-mă undeva!
-Unde?
-Nuștiu...
-Bine, facem noi ceva...
Ne-am dus într-o pădure. Era noaptea. Mă temeam.
-Unde plecăm?
-Vei vedea!
Am ajuns la o căsuță. Am intrat. Acolo era comod. Dar strașnic. Polițiștii m-au lăsat acolo și au plecat.