Omul ăla ma poftit în casă. Acolo era frumos, cald, bine...
-Aici vei sta vreo 5 zile. Pe urmă, vom găsi o soluție să te ducem în oraș.
-Poftim? Dar de ce atât de mult?
-Așteptăm un pic ca polițiștii să descopere că tu lipsești, apoi când vor începe să te caute, tu vei pleca în oraș.
-Dar nu putem mai repede? Căci dacă ne vom gândi logic, ei își vor începe căutările prin pădure nu prin oraș, așa că trebuie mai repede să plec.
Bătrânul ne știind ce să spuie, a strigat:
-Taci odată, și fă ce spun eu! Eu mă duc în pădure să strâng niște ciuperci, când voi veni, să fie focul aprins, să faci curat că de altfel nu te duc în oraș!
-Bine domnule...
El enervat a plecat în pădure, peste 2-3 minute el a dispărut printre copaci.
Eu, dacă sunt de la oraș, și nu prea știu cum se fac unele lucruri, nu înțelegeam de ce să mă apuc.
M-am pornit să adun niște vreascuri.
Bărbatul ăla ajungând pe dealul cela de unde ma găsit, a scos telefonul și i-a telefonat cuiva.
-Alo!
-Alo, șefu, am o veste bună și una rea, cu care să încep?
-Începe cu aia bună.
-Am găsit de mâncare...
-Oh, e fată sau băiat?
-E fată, de vreo 16 - 17 ani.
-Mmm, cred să fie gustoșică... Și aia rea?
-Că aici în pădure a adus-o poliția și o vor căuta.
-Fă ceva să nu o găseacă. Eu mâine sau poimâne vin să o gustăm.
-Bine atunci, pe curând.
-Pe curând.
După cum ați înțeles, ei sunt canibali... Fuh, oribil...
E ora 16:45. Eu am făcut totul și îl așteptan pe acel bătrân. Îmi era somn. Nu vroiam să dorm căci mă temeam. Se auzea o mașină.
-Ce? De unde mașini prin gaura aceasta?
Am ieșit să mă uit. Era mașina de poliție.
-Nu, nu, de ce? Nu! Vreau să mai trăiesc....
M-am ascuns sub pat. Ei au intrat în casă. Mă căutau peste tot. Erau cu un câine de vânătoare. El a simțit ceva și a lătrat.
-Uite, a simțit ceva!
-Hai să o căutăm acolo!
-Haide.
S-au uitat și unul din ei ma observat.
-Fato, ce cauți aici? De ce te ascunzi?
-Vă rog nu-mi faceți nimic!
-De ce trebuie să îți facem ceva?
-Păi un om ma întîlnit și a spus că voi sunteți un grup ce va bateți joc de oameni...
-Nu e adevărat! El face una ca asta, doar că de câțiva ani nu-l putem prinde...
-Sunteți siguri?
-Da! Haide!
-Duceți-mă acasă vă rog...
-Hadem fetițo!
Ne-am urcat în mașină, și plecam spre oraș.
Bărbatul cela când a venit acasă, a început a țipa și a arunca totul pe podea și prin toată casa.
-Idioata ce este ea! Șeful mă omoară! Ce fată tâmpită! Și poliția aia e bună! Ce ia trebuit ei să o caute?
Eram aproape de oraș. Un telefon a sunat. Era telefonul șoferului. El a răspuns.
-Alo!
-Alo, iubi, vii azi la mine?
-Eu acum nu pot vorbi.
-Haide că eu mi-am cumpărat lenjerie nouă...
-Fato nu mă suna că ți-am spus că sunt ocupat! Sunt la muncă!
-Ei, hai iubi...
-Ce mai vrei?
-Te vreau pe tine.. Am spus că am lenjerie nouă♡
Eu am început să mă râd. :D
Polițistul, enervat, a pus frâna și ne-am lovit într-un copac.
CITEȘTI
Ești cel mai mare necaz al meu!
Ficção AdolescenteSe povestește: O fată Nicoleta (Nika sau Nikol) este îndrăgostită la nebunie de un băiat Vlad. Trăiește în Italia. Ei se iubesc mult, însă din cauza lui Vlad ea are numai necazuri. Sper să vă placa💋