"Scopul scuza mijloacele"

1. Cum a inceput totul...

O seara aparent linistita de vara intr-un cartier saracacios de la marginea Bucurestiului. Spun aparent linistit pentru ca intr-una din case se auzeau tipete ,cearta si lovituri. Pe treptele casei respective,statea gemuita o fetita. Ochii ei varsau rauri de lacrimi. O femeie in varsta trecu pe langa ea,dar vazand-o plangand se opri si se aseza pe vine.
X: Ioana,de ce plangi?
Ioana:Tanti Mara.... Parintii mei...(suspinand si plangand). Iar se cearta.
X: Of!(o mangaie trista). Tu esti prea mica si prea nevinovata ca sa asisti la astfel de lucruri.
Ioana: Nu vreau sa se mai certe. Nu imi place cand tati tipa si o bate pe mami.
Mara:Fratiorul tau unde e?
Ioana: S-a ascuns sub pat de frica.
Mara: Vrei sa veniti la mine sa mancati tocanita si placinta de mere? Stiu ca iti place...
Ioana: Multumesc ,dar daca tati afla ca am plecat ,ne bate.
Mara: Vorbesc eu maine cu el.(zambi)
Ioana: Bine!(isi sterse lacrimile). Merg sa il iau pe Cristi.
Ioana intra cu frica in casa si isi cauta fratele. Il gasi sub intr-unul din paturi. Cu greu il scoase afara si au fugit spre usa ,nu inainte de a vedea cum tatal lor isi lovea cu pumnii si picioarele mama. Cu ochii in lacrimi si tremurand de frica,au mers afara la Mara ,apoi in casa iei unde era liniste si mancare buna. Copii au mancat si apoi au adormit. Peste doua ore,tatal lor adormi ,iar mama celor doi copii iesi afara sa se linisteasca si sa isi caute copii. Auzind liniste in casa lor,Mara iesi si o vazu stand pe scari.
Mara: Carmen...
Carmen: Mara...mi-ai vazut copii? Nu stiu unde au plecat.
Mara: Stai linistita,sunt la mine. Au mancat si acum dorm. Dar au fost foarte speriati.
Carmen: Saracutii de ei....(plangand). Bine ca au plecat ca altfel ii batea si pe ei.
Mara: Dar ce l-a mai apucat de data asta?
Carmen: M-a trimis la magazin sa ii iau bere si am stat mai mult de cat trebuia. Era coada ce sa fac,dar el a zis ca m-am vazut cu altul. A aruncat masa cu mancare, saracutii de copii mei nici nu au apucat sa manance ,si a inceput sa ma bata.(plangand in hohote). Nu mai suport,Mara. Nu mai suport!
Mara(o imbratisa): Al naibii nenorocit! Gata,calmeaza-te!
Carmen: Daca nu ar fii copii,m-as fi sinucis de mult decat sa traiesc asa cu el.
Mara: Dar de ce nu il paeasesti?
Carmen: Nu imi pot lasa copii fara tata. Si in plus,m-ar gasi si ar fi in stare sa ma omoare.
Mara: Of.. si cand ma gandesc ce frumos se purta la inceput.
Carmen: Bautura asta i-a luat mintiile.
Mara: Nu vrei sa vii la mine? Mananci ceva si dormi linistita.
Carmen(speriata): Nu,mi-e frica. Daca se trezeste si vede ca nu sunt acasa, cine stie unde crede ca sunt. Merg in casa. Doarme, nu are ce sa imi mai faca.
Mara: Bine,cum vrei.
Carmen: Ma bucur ca macar copii sunt bine. Somn usor.
Mara: Si tie.
Carmen intra in casa si se aseza langa sotul ei, adormind greu. Noaptea trecu si dis-de-dimineata,sotul lui Carmen se trezi sa plece la munca. Imediat cum el pleca, Carmen veni la Mara sa isi vada copii.
Ioana si Cristi(ii sari in brate): Mamii!
Ioana: Te doare?(ii mangaie vanataia de pe obraz)
Carmen: Putin. Dar hai sa nu mai vorbim despre asta. Sper ca ati fost cuminti,da? Nu ati suparat-o pe tanti Mara?
Mara: S-au purtat ca doi ingerasi.(ii mangaie pe cap)
Cristi: Mami,nu putem sa stam meleu la tanti Mala? Nu mai vleau acasa la tati. Tati e lau.
Carmen: Tati nu e rau,Cristi. Si nu putem sta aici. Locul nostru e langa tati.
Ioana: Nici mie nu imi place cu tati.
Carmen: Nu avem incotro,dragii mei. Uite, va promit ca voi incerca sa fie totul bine. Nu il voi mai supara pe tati.
Ioana: Dar tu nu gresesti cu nimic ,mami. El e rau si te bate.
Carmen: Draga mea...(o pupa pe crestet)
Mara: Desteapta asta mica!
Carmen: E mare,are 8 ani ,intelege si isi da seama de destule lucruri. Mami merge acasa ca are multa treaba. Mai stati aici?
Ioana&Cristi(fericiti): Daaa!
Carmen: Te deranjeaza daca mai raman la tine?
Mara: Nu,Doamne-fereste!

Carmen merse acasa si se apuca de treaba. Facu curatenie,spala vasele,apoi merse la magazinul din colt sa ia cate ceva sa faca mancare. Gati,apoi astepta cu frica ora la care sotul ei se intoarcea acasa. Venisera si copii acasa,stateau intr-un colt si se jucau.
Y(intra in casa): Sa nu aud niciun zgomot ca ma doare capul.
Ioana: Sarut-mana,tati!
Y: Ba,eu vorbesc cu peretii(tipa). Nu am zis sa nu aud niciun zgomot?. Nevasta, pune-mi sa mananc ca mi-e foame. Am muncit toata ziua.
Carmen: Imediat,Paul.
Paul: Si pune si niste apa la incalzit sa ma speli.
Carmen: Acum!(ii puse castronul cu ciorba pe masa si puse oala cu apa la incalzit)
Paul(lua o inghititura din mancare): Ce e porcaria asta?(arunca lingura in castron)
Carmen(speriata): E ciorba!
Paul(tipand): Asta numesti tu ciorba?!(lua castronul si arunca cu el in perete).Asta e buna de dat la porci! E rece si nu are niciun gust.
Carmen: Cum sa fie rece? Mai devreme am terminat-o si au mancat si copii si le-a placut.
Paul: Adica ma faci si prost? Nu mai stiu cum e mancarea rece?(se ridica si veni spre ea)
Carmen: Nu te-am facut prost! Te rog,nu da!(se feri)
Paul: Da-mi altceva sa mananc.
Carmen: Nu am altceva! Nu mi-au ajuns banii decat sa iau cele necesare pentru ciorba.
Paul: Cum sa nu iti ajunga banii? Ti-am lasat 20 de lei.
Carmen: Da, dar sunt toate scumpe.
Paul:Nu cred ca ai cheltuit 20 de lei pe cateva legume. Acum imi spui cui i-ai dat banii?
Carmen: Nimanui,ma jur.
Paul(ii dadu o palma): Spune!
Ioana(veni spre el si il trase de mana): Las-o pe mami in pace!
Paul: Pleaca de aici,mucoaso!(ii dadu cu piciorul)
Ioana: Las-o in pace!(se puse in fata ei). Tati rau!
Paul: Cum mi-ai zis?
Carmen: Ioana, mami,pleaca!
Ioana: Tati rau!
Paul: Sunt un tata rau....hai ca iti arat eu!(isi scoase cureaua de la pantaloni si o lovi pe cea mica)
Plangand ,Carmen se baga si Paul isi varsa nervi pe ea,lovind-o cu pumnii si picioarele.....