"Scopul scuza mijloacele"

7. Reintalnirea

Mara: Haideti,ne dati vestea cea buna?
X:Suntem foarte curiosi.
Ioana: Ok. Sunteti pregatiti? V-ati sprijinit bine picioarele in podea?(rase)
Mara: Nu ne mai tine in suspans. Spune odata!(nerabdatoare)
Ioana(zambind larg): Am fost admisa la Facultatea de Drept si cu bursa.(topai de fericire).
Mara: Felicitari,draga mea. Stiam ca vei reusi.(o imbratisa si o pupa pe obraji)
Ioana: Multumesc,matusa.
Mara: Am cea mai desteapta nepoata.
X: Felicitari,iubita mea.(o imbratisa si o saruta scurt)
Ioana: Mersi,iubitule. Te iubesc.
X: Si eu te iubesc.
Carmen(ridica paharul cu suc): Sa ciocnim pentru fata noastra minunata! Sa iti mearga bine,scumpa mea,sa inveti bine ca si pana acum si sa termini facultatea cu brio.
Ioana: Mersi,mamica mea.(o pupa pe obraz)
  Ceilalti si-au ridicat paharele si au ciocnit in cinstea Ioanei.
Mara: Si tu, Filip? Nu vrei sa dai la facultate?
Filip: Tanti Mara,au trecut 3 ani de cand am terminat liceul. Nu mai am aceeasi capacitate de a invata. M-am dezobisnuit. Plus ca munca la atelier imi ocupa tot timpul. Nu cred ca as avea timp si de facultate.
Ioana: Eu l-am incurajat mereu sa dea la facultate. E un baiat destept.
Mara: Si poti sa te inscri la fara frecventa. Asa ai timp si de atelier si de facultate.
Filip: Nu stiu. As incerca. Mereu mi-am dorit sa devin medic. O sa ma mai gandesc.
Ioana: Indiferent ce vei alege,eu voi fi alaturi de tine.(il saruta scurt)
Carmen: Bun,acum ca stiti vestea cea mare,haideti sa mancam pana nu se raceste mancarea.
Filip: Hmmm,miroase bine,tanti Carmen.
Ioana: Mama mea e cea mai buna bucatareasa din lume.(se aseza la masa)
Carmen: Mersi,scumpo. Ce pacat ca tatal tau nu era de aceeasi parere.(zise mai mult pentru sine dar Ioana o auzi)
Ioana: Mama,te rog,macar in seara asta sa nu aduci vorba de  domnul Paul.
Carmen: Scumpo,e tatal tau.
Ioana(ridica tonul): Barbatul ala nu mai e tatal meu din ziua in care...
  Ioana se opri brusc cand isi dadu seama ce era sa zica. Nu i-a zis niciodata mamei ei ca tatal ei a vandut-o unor traficanti de carne vie,fiindca nu a vrut sa ii mai adauge alte suparari.
Carmen: Din ziua in care...ce?
Ioana: Uita ce am zis! Hai sa ne bucuram de seara asta. Te rog!(ii zambi cald si ii intinse mana invitand-o la masa)
  Restul serii a decurs normal,fara alte certuri. Au ras,au glumit ,au dansat si s-au simtit bine. Desi in inimile Ioanei,Marei si lui Carmen era o durere care inca nu se vindecase(moartea lui Cristi) ,in aceasta seara trebuiau sa  sarbatoreasca un eveniment asa important.
  Zilele au trecut si vara se sfarsi,venind in sfarsit ziua cea mai asteptata de Ioana: ziua primul an de facultate. Se trezi dimineata,facu cafea pentru ea si pentru mama ei apoi se imbraca. A optat pentru o fusta pana la genunchi,o camasa alba,s-a machiat discret,iar parul ei lung ,saten si usor buclat la varfuri l-a lasat liber.
Ioana: Poftim cafeluta,mamica mea!(i-o aduse la pat)
Carmen: Trebuia sa ma trezesti o data cu tine si o pregateam eu. Nu trebuia sa te deranjezi.
Ioana: Nu e niciun deranj,mami.
Carmen: Ce rasfatata ma simt.
Ioana: Asa si trebuie.(o pupa pe frunte). Meriti.(lua o gura de cafea)
Carmen: La cat intri? Ajungi la timp?
Ioana: Da,ajung. Intru la 10.(se uita la ceas). Plec de pe acum ca vreau sa trec si pe la Filip la atelier.
Carmen: Sa iti mearga bine,draga mea.(o pupa pe frunte). Te iubesc!
Ioana: Si eu te iubesc.(o pupa pe obraz, isi lua geanta cu cele necesare si pleca)
  Ioana iesi din casa si merse pana la atelierul lui Filip.
Ioana: Neata,iubire.(il saruta). Buna dimineata,domnule Tomescu.(catre tatal lui Filip).
Tatal lui Filip: Buna dimineata,draga!
Filip: Neata! Ce faci?
Ioana: Merg la facultate si am trecut mai intai sa te vad. Tu ce faci?
Filip: Uite,treaba. Ai emotii?
Ioana: Sincer,da.
Filip: Totul va fii bine,sunt sigur.(o mangaie pe cap). Vrei sa te insotesc?
Ioana: Daca ai timp...
Filip: Pentru tine am mereu timp. Tata,vin repede. Merg cu Ioana pana la facultate.
Tatal lui Filip: Ok,fiule.
Ioana: La revedere ,domnule Tomescu.
Tatal lui Filip: La revedere!
  Ioana si Filip au mers pana in statia de autobuz,au luat RATB-ul si au plecat spre facultate. Ajunsi acolo,au mai vorbit cateva minute,s-au sarutat si fiecare a mers la treaba lui.
Ioana(catre o fata): Buna! Scuze de deranj... Stii unde este sala 245?
X(analizand-o din cap pana in picioare): Arat eu cumva a harta? Cauta-ti-o singura.
Ioana: Doar te-am intrebat.
Y: Vino,iti arat eu.(se apropie de ea o alta fata). Acolo merg si eu.
Ioana: Mersi. Esti anul 1?
Y: Da. Si tu la fel,banuiesc.(Ioana aproba din cap). Ce grupa?
Ioana: 102.
Y: Nu cred. Si eu la fel.
Ioana: Wow,ce bine. Deja cunosc pe cineva,parca nu ai am emotii asa mari.
Y: Stai linistita,nu esti singura cu emotii. Eu sunt Dana,apropo.(intinse mana)
Ioana(dadu  mana,zambind): Ioana.
Dana: Uite,aici e sala. Stai  langa mine?
Ioana: Da.
  Fetele au intrat in sala,insa un baiat nefiind atent,se ciocni de Ioana.
X(se uita la ea): Scuze,nu te-am... Oh!(zambi larg). Buna!
Ioana(surprinsa): Tu? Nu pot sa cred.

Va urma